De ce să mergi la școală cu autobuzul școlar? Experiența unui program pilot prin ochii Mimozelor

După ce a fost implementat cu succes în alte orașe mari din țară, în Cluj-Napoca și în Timișoara, programul pilot “Autobuzul școlar” a început din acest an școlar și în București, la Școala Gimnazială nr. 195, unde Adnana și Antonia sunt eleve acum în clasa întâi. De ce a fost aleasă școala lor? Pentru că în această unitate învață foarte mulți elevi – aproximativ 2.500 – fiind cea mai mare școală din țară.

Există patru trasee fixe pe care autobuzele școlare STB circulă și care preiau copiii din staţii prestabilite, la ore fixe: “T1-Şcoala nr. 195 (Hamburg)”, “T2-Şcoala nr. 195 (Hamburg)”, “T3-Şcoala nr. 195 (Hamburg)” și “T4-Şcoala nr. 195 (Hamburg)”.

De aproape două luni, și Mimozele ajung în fiecare dimineață la cursuri cu autobuzul școlar. Și am așteptat să treacă mai multe săptămâni ca să pot scrie un articol despre acest subiect pentru că vorbim despre un program pilot, aflat în fază experimentală și e nevoie de timp pentru concluzii reale și corecte.

Cu siguranță, vă amintiți de reportajele din a doua zi de școală, când lucrurile nu mergeau într-un ritm normal: autobuzele întârziau, părinții care își aduceau copiii la școală cu mașina opreau în mijlocul drumului pentru a-i lăsa fix în fața porții blocând circulația (lucru care se întâmplă și acum, din păcate!), mașini parcate în stațiile de coborâre, copii derutați și părinți neîncrezători într-un proiect care “mirosea” mai degrabă a campanie electorală.

Recunosc, nici eu nu le-am lăsat pe fete să meargă cu autobuzul în primele două săptămâni. Dincolo de temerile firești ale unui părinte, mi se părea un haos prea mare în respectarea orarului. Însă am decis că merită să încercăm.

În prima zi, le-am urcat pe Mimoze în autobuz la ora 7.20 din stația care este cea mai apropiată de reședința noastră și am fugit repede cu mașina personală, pe traseul meu obișnuit, ca să pot ajunge la școală înaintea lor. Nu că mi-ar fi fost teamă că nu ar fi în siguranță, ci pentru că voiam să le văd cum se comportă din momentul în care se dau jos din autobuz și intră în școală… Au fost extrem de încântate, iar la coborâre mai mulți lucrători STB îi ajută pe copii să nu se îmbluzească și să nu-și uite ghiozdanele în autobuze.

„Mami, e foarte tare! E ca în excursie! Ne-am făcut și un prieten mai mare: David. Are 9 ani și vorbește foarte frumos. Aaaa, și merge și Denis de la noi din clasă tot cu T3!”… Acestea au fost primele impresii la cald!

Mimozele sunt foarte încântate de noul mijloc de transport!

Dincolo de faptul că mersul cu autobuzul le mai sporește un pic independența, dar și spiritul de observație, socializarea cu alți copii este unul dintre avantajele acestui program. Nu mai zic de faptul că mă scutește pe mine de mult timp pierdut în trafic. În plus, le mobilizează pe fete să se echipeze mult mai repede, prin urmare și ora de trezire s-a modificat: 6.35. Dacă au acceptat să se trezească mai devreme cu 15 minute și să nu mai lenevească sub pilotă, unde e cald și bine… înseamnă că le place tare mult cu autobuzul școlar! 😉


Și, pentru că vorbim de un program pilot, există și multe lucruri mai puțin plăcute: autobuzele întârzie ori, din contră, vin prea devreme în stații și nu mai așteaptă ora de plecare prestabilită; cu cât se înaintează pe traseu spre stația finală (Școala nr. 195) cu atât autobuzele se aglomerează, iar uneori copiii stau în picioare, înghesuiți.

Până acum, Mimozele nu au experimentat autobuzul școlar decât la dus, dimineața. Pentru că au antrenamente la înot în fiecare zi de luni până vineri, imediat după ore, nu se întorc de la școală cu autobuzul, merg eu și le iau de la bazin, care este tot în curtea școlii. Însă îi observ în fiecare zi pe elevii care stau și așteaptă autobuzele în fața școlii: în rând, pe jos, cu telefoanele în brațe ori alergând… Pare cam aglomerat, la plecare, însă cred că lucrurile se vor așeza în timp. Doar dacă există mai multă bunăvoință atât din partea autorităților cât și din partea părinților și, implicit, a copiilor.

Copiii chiar își așteaptă cuminți rândul pentru a urca în autobuz. Cel puțin în stația noastră 😉

Până în acest moment, din punctul meu de vedere, programul pilot cu autobuzele școlare funcționează. Desigur, mai trebuie îmbunătățit. Cât despre traficul din zona școlii, cel puțin pe strada respectivă, cu sens unic din septembrie, pare că s-a mai descongestionat. Asta nu înseamnă că nu mai sunt părinți care parchează fix în fața porții, pentru că ai lor copii nu pot merge pe jos prea mult… Dacă ar putea, ar intra cu mașina până în clasă!

Sunt tare curioasă ce se va întâmpla pe timp de iarnă, când străzile și-așa sufocate de mașini parcate neregulamentar (pentru că nu e spațiu, în cele mai multe cazuri!) vor fi pline de zăpadă… Nu știu în ce măsură orarul autobuzelor va mai fi respectat în condiții de iarnă. O mai bună mobilizare a Poliției Rutiere la primele ore, care să se asigure că stațiile în care opresc autobuzele școlare sunt libere, fără mașini parcate, ar fi mai mult decât necesară.

Copiii voștri cum ajung la școală? Credeți că un astfel de program ar fi util și pentru prichindeii voștri? Povestiți-mi experiențele voastre pe această pagină, la comentarii! Sau vă aștept pe pagina de Facebook cu un Like și un Comentariu!

Post Author: Cătălina Matei

De vreo 16 ani încoace, scriu cu acte în regulă în media românească. Am debutat în print, unde am și prestat mai bine de 9 ani, însă hârtia nu mai are trecere mare în România, așa că am trecut în online, unde totul se mișcă pe repede înainte. Între timp, m-am antrenat în "parenting", atât în viața reală, căci sunt mamică de gemene, cât și în "www", mai precis pe www.kidmagia.ro și pe www.2mimoze.ro. Despre ce îmi place să scriu? În primul rând despre oameni. Să le aflu poveștile direct de la ei, prin viu grai, nu prin email...

1 thought on “De ce să mergi la școală cu autobuzul școlar? Experiența unui program pilot prin ochii Mimozelor

    alice popescu

    (28 octombrie 2019 - 19:53)

    Fiul meu merge singur pentru că eu sînt în imposibilitatea de a-l duce și aduce fără să-mi pierd serviciul.
    Autobuzele școlare sînt absolut vitale în acest oraș supraaglomerat. Cred că s-ar reduce la jumătate traficul pe anumite ore de vîrf dacă s-ar generaliza. Cu un efort minim, orașul ar deveni respirabil, părinții ar fi mai relaxați și ar petrece timp cu copiii lor într-o formulă mai fericită, nu ca ocupanți-prizonieri ai aceleiași mașini. S-ar putea optimiza traseele, cu ajutorul algoritmilor s-ar ajunge la cele mai scurte rute pentru cel mai mare număr de copii. Eu sînt PENTRU.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.