Ce poți face cu copiii în aproape 13 ore, într-o zi de duminică? O excursie de o zi. În altă țară. Mai precis, în Bulgaria, extrem de aproape pentru cei care locuiesc în București sau prin împrejurimi, cum este cazul nostru. În minivacața noastră de 1 Mai am dat o fugă până la vecinii noștri de la sud de Dunăre. Cu tot cu Mimoze. Am plecat dimineața și ne-am întors seara. Cum a fost?
Pe o rază de vreo 250 de kilometri în jurul Bucureștiului, Valea Prahovei și Litoralul românesc sunt cele mai populare destinații pentru orice locuitor al Capitalei sau de prin împrejurimi. Destinații perfecte pentru o excursie de o zi cu copiii. Nu și în minivacanța de 1 Mai sau în orice altă perioadă cu libere. Motivul? Aglomerația, evident! Plus traficul îngrozitor. Un drum de două ore până la Sinaia a ajuns să dureze și până la 6 ore, chiar și în timpul săptămânii. 6 ore doar dus, să ne-nțelegem…
Așa că am ales să ne petrecem duminica din această minivacanță în altă țară. Nu, nu am luat avionul. Am mers cu mașina, în Bulgaria. Mai exact, am decis să mergem la vreo 208 kilometri de București, la Dryanovo. Cei care și-au petrecut multe concedii în anii trecuți prin Turcia și au mers într-acolo cu autoturismul personal au trecut prin aceată localitate. Este situată pe drumul vechi spre granița cu turcii. La vreo 40 de kilometri de Veliko Târnovo, o altă localitate vizitată de foarte mulți români.
Revenind la Dryanovo, nu a fost primul nostru drum într-acolo. Am mai vizitat locul în urmă cu vreo 11 ani. Însă a fost prima dată când am mers acolo cu Mimozele. Am plecat de acasă, din Cernica, pe la ora 9.00. Drumul până la Giurgiu a fost destul de liber, iar la vamă nu am stat mai mult de 10 minute. Ce-i drept, am ales ziua perfectă pentru această excursie, căci mai toți românii care și-a ales să-și petreacă minivacanța în bulgaria plecaseră deja de vineri, sâmbătă. Însă am pierdut mai bine de o oră căutând să schimbăm lei în leva, moneda bulgărească. Pentru că ne-am decis cu o seară înainte să plecăm, nu am avut timp să schimbăm bani. Și nici nu am găsit prin casă ceva euro. Așa că am plecat cu lei și cardurile în portofel. Taxa de pod 14 lei. La ieșire din țară se achită la noi. Însă, odată ajunși pe târâm bulgăresc – apropo, bulgarii și-au deschis un nou punct de trecere, după podul Prieteniei! – trebuie să achiți vigneta. La punctul de frontieră o poți achita doar cash, în euro sau în leva. Pentru o săptămână costul este de 15 leva. Cum noi nu am avut nici leva nici euro… am mers la prima benzinărie, asta după ce ne-am oprit la gheretele așezate în primul sens giratoriu spre Ruse să vedem dacă putem schimba bani. Însă cursul afișat era destul de măricel: 3,80 lei pentru o leva. Ajunși la benzinărie, nu am găsit vignetă decât pe o lună. Și am fost îndrumați către primul Shell. O dată ajunși acolo… surpriză. Nu au vignete. “Mergeți mai în față, la Lukoil!”. După alți 4 kilometri pe drumul spre Veliko Târnovo, am intrat la Lukoil, am găsit vignetă pe o săptămână, însă nu o puteam achita cu gardul. Noroc că lângă există Metro cu bancomate la intrare. Am scos 100 de leva de pe card, tranzacție taxată de către bancă cu un alt curs: 2,39 de lei pentru o leva. Altceva!
► Citește și Prima vacanță cu Mimozele. Ce-am pus în bagajul gemenelor?
Am achitat vigneta pe o săptămână și am pornit spre Dryanovo. Deja Mimozele începuseră să-și piardă răbdarea. Nu știu la alții cum e, dar la noi, cu două gemene de 6 ani, drumul cu mașina, pe distanțe lungi, nu e chiar așa… o veselie! Prin urmare, după ce am epuizat “Jocurile de jucat în trafic” de la Gașca Zurli, ambele volume, și ne-am întrecut în a găsi cuvinte care să înceapă cu anumite litere… am scos tabletele din rucsac.
Un pic de liniște… nu foarte multă! “Dar cât mai avem?”. “Dar am ajuns?”. “Dar o să fie și un loc de joacă?”… și tot așa! Și am ajuns, pe la vreo 13.30. Destul de aglomerat la mănăstire, însă nu am simțit că mă sufoc așa cum mi se întâmplă prin stațiunile populare din România.
Mănăstirea Dryanovo se află într-o zonă absolut superbă. Este înconjurată de stânci de dimenisuni uriașe și a reprezentat un fort de apărare împotriva nenorocirilor timp de nouă secole. Aceasta a fost demolată şi arsă de trei ori şi tot de trei ori creştinii au reconstruit-o. Poartă hramul Sf. Arhanghel Mihail, iar prin arborii din grădine poți observa o mulțime de mărțișoare prinse de rămurele. Mimozele au fost foarte încântate și curioase, deopotrivă, în legătură cu acest obicei, păstrat și la noi, dar nu la fel de tare ca la bulgari.
Și mai tare însă, fetele au fost încântate de menajeria mănăstirii: păuni, bibilici, iepuri și… ponei, spre încântarea Antoniei și disperarea mea, căci cu greu am putut să o iau de acolo.
Mănăstirea nu este una foarte mare, însă are camere unde te poți caza și un restaurant cu bunătăți tradiționale. Iar printr-un tunel scurt poți ajunge pe un pod care traversează râul Dryanovska. De altfel, acesta este și drumul către Peștera Bacho Kiro, un alt obiectiv al excursiei noastre. La vreo 300 de metri de mănăstire, se află această grotă. Drumul trece prin canioane râurilor Adara şi Dryanovska şi se termină undeva lângă o superbă cascadă. Iar peştera se află la capătul unor scări săpate în stâncă. Destul de late, însă alunecoase, prin urmare… Atenție, când mergeți cu cei mici!
Despre Bacho Kiro am aflat că peştera formează un spectaculos labirint de camere şi galerii, pe patru nivele. Formaţiuni frumoase, cu nume de poveste ca ” Piticii”, ” Patinoarul Urşilor”şi „Prinţesa Adormită”, au fost sculptate în stâncile de calcar de râuri subterane. În urma excavărilor din 1970, au fost dezvăluite cele mai vechi dovezi ale existenţei umane din Peninsula Balcanică, sub formă de unelte din os cu o vechime de 40-70.000 ani.
Există două trasee prin peşteră. Unul scurt, pentru care am optat şi noi, recomandat familiilor cu copii mai mici, şi unul mai lung, dar care, din câte am înteles se face fără ghid, doar cu o torţă. Am plătit 8 leva, preț special pentru o familie cu 2 adulți și 2 copii, încă 2 leva pentru Buni, pensionară, și 1 leva – taxa foto.
Și, pentru că am fost prevăzători, am plecat de acasă cu bagajul făcut: pantaloni de trening și bluze groase. Bineînțeles, și cu încălțăminte sport! Deși am văzut mulți copii care intrau în peșteră cu sandale. Nerecomandat, mai ales că Bacho Kiro este o peșteră umedă. Noi am vizitat doar primii 700 de metri de galerie, suficient însă pentru vârsta Mimozelor, care au fost extrem de încântate de formațiunile pe care le-au văzut. Și de bănuții aruncați la un moment dat în Sala Ploii. Cu greu am convins-o pe Adnana să nu-i adune, căci ea este cea mai mare strângătoare de monede de prin supermarketuri. Dacă vedeți vreo fetiță cu părul ondulat și ochii albaștri care strânge toate monedele de 10 bani căzute pe lângă casele de marcat din magazine… sunt șanse mari să fie Adnana mea!
După o vizită așa de palpitată printr-o peșteră, oricărui copil… i se face foame! Există două restaurante în zonă unde se poate servi masa. Unul este la intrarea în mănăstire, iar celălalt – după ce treci podul peste Dryanovska, pe drumul spre peșteră. Noi am optat pentru primul căci Tatăl Mimozelor a fost atras încă de când am ajuns de niște ulcele de lut din care ieșeau aburi și miresme… Mmmm, iar mi se face poftă!
Dacă ați epuizat toate sandvișurile pregătite de acasă și nu ați luat cu voi vreun coș de picnic pregătit cu de toate, restaurantul de acolo este o bună alegere. Cât despre prețuri… 55 de leva a costat întreaga consumație pentru 3 adulți și doi copii, plus bacșișul de rigoare. Bere draft, ayran, cola, salată, un mix grill, cartofi prăjiți, pită cu usturoi și o specialitate mănăstirească. Cam 131 de lei… Rezonabil.
Cât despre distracție pentru copii există și un parc cu trasee de escaladă prin copaci, nu foarte mare, dar suficient cât să-i ții ocupați pe prichindei vreo 2 ore. Noi nu am optat pentru el, ci am mers în Veliko Târnovo pentru desert. Mai precis, înghețată! Căci eu rămăsesem cu amintirea de acum 11 ani când am degustat acolo cea mai bună înghețată. Bine, e pe locul 2. Între timp, am ajuns anul trecut la Roma, unde am degustat cel mia bun sortiment!
Din păcate, nu am mai găsit localul cu pricina. În 11 ani s-au schimbat destule și p-acolo… Însă am savurat o înghețată bună în parcul din centru. Nu am mai avut timp să mergem și la cetate, însă o vom face cu siguranță într-o altă excursie de o zi!
Până atunci însă… ne-a plăcut Bulgaria. La fel și Mimozelor, care așteaptă ci nerăbdare să mai mergem, mai ales că am descoperit o altă peșteră de vizitat. Tot cam la vreo 200 și un pic de kilometri de casă!
Găsiți în galeria foto mai multe imagini din excursia noastră de o zi la Mănăstirea Dryanovo și Peștera Bacho Kiro!
Tu prin ce locuri din Bulgaria ai ajuns cu prichindeii tăi? Povestește-mi experiența ta pe această pagină, la comentarii! Sau te aștept pe pagina de Facebook cu un Like și un Comentariu!
