Nu știu la alții cum a fost, dar pentru mine și cele două Mimoze prima zi de școală a fost… ca un film cu Bruce Willis din seria “Greu de ucis”! Cât am încercat eu lunile acestea, de la sfârșitul grădiniței și până ieri, să nu le creez emoții suplimentare fetelor legate de școală – căci au avut parte de destule replici de genul “Lasă, o să începeți școala! N-o să vă mai distrați ca la grădi!”, prima zi în ipostaza de eleve a fost pentru ele ca un uragan. Cu ceva raze de soare…
Începutul școlii, mai ales pentru un copil din clasa pregătitoare, este un eveniment major. Nu doar pentru suflețul de 6 ani, în cele mai multe cazuri, care are parte de prima lui schimbare majoră din viață. De care își va aminti, căci prima zi de grădiniță nu cred că rămâne în memoria multor prichindei. În memoria mamelor, da.
Clar! Dar cei mici nu cred că își aduc aminte de asta… În schimb, prima zi de școală este… copleșitoare! Nu doar că ajung într-u mediu nou, cu o doamnă nouă, cu alți colegi, mult mai mulți, căci numărul copiilor dintr-o clasă poate depăși 35, dar ceremonia de deschidere se poate transforma într-un adevărat exercițiu de reacție la incendiu sau, mai degrabă, despre cum să respiri într-o mare de oameni! Căci fiecare copil vine însoțit de minimum două persoane! Părinții, normal! Apoi, bunicii, verișorii, chiar și bonele în unele cazuri… Nu mai zic de buchetele și coșurile de flori! Păi, cum să ajungi în fața careului, la doamna învățătoare, când trebuie să traversezi jungla “amazoniană” plină de părinți și flori?! Ce să mai auzi din discursurile de deschidere a noului an școlar susținute de director, inspector, reprezentantul poliției, preot și cine o mai fi fost?! Păcat că cei mici nu au reușit să-l vadă pe roboțelul Pepper, prezent și el la ceremonia de deschidere de la școala
Mimozelor, singurul invitat de altfel care a fost pe placul copiilor! Și cum să-l vadă, dacă nu aveai loc să arunci un ac?! Din păcate, în încercarea noastră de a ajunge la doamna învățătoare, am fost “prinse” de-a dreptul în mijlocul mulțimii, iar eu m-am transformat într-un arbitru între cele două fiice: “Mami, dar Antonia mă împinge!”; “Adnana, m-a călcat! Și mă trage de ghiozdan!”… și tot așa!
Cât despre tunelul de flori… Nu am trecut prin el, căci una dintre Mimoze s-a speriat atât de tare de aglomerația din curtea școlii încât a trebuit să sărim peste moment. A plâns… de mai avea puțin și decolora tricoul galben pe care îl purta. Noroc că cealaltă, mai curajoasă, a mers cu Buni de mână.
Lucrurile s-au mai liniștit după ce am intrat în clasă, iar fetele și-au văzut cadourile ce le aștepta pe bănci. Plus că doamna învățătoare era îmbrăcată în roz și zâmbea tot timpul! Pentru fetițe, treaba asta cu rozul… face minuni. La fel și zâmbetul!
Una peste alta… prima zi a trecut! Avem poze frumoase, „consolidăm” și amintirile pozitive… n-am dormit toată noaptea gândindu-mă că Mimozele mele au început școala! Doamne, când a zburat timpul ăsta?!
A doua zi de școală… Trezit la 6 dimineața. Pregătit micul-dejun și pachetele pentru școală, apoi deșteptarea Mimozelor, “operațiunea” îmbrăcat, urcat în mașină… și șoc! Deși fusesem avertizată de ambuscada care se creează în jurul școlii, în fiecare dimineață, înainte de ora 8, nu am crezut că lucrurile stau chiar așa! Din păcate, da! Știu că mulți vor spune că nu am de ce să mă plâng din moment ce am ales o școală de “fițe”, dar lucrurile ar funcționa mult mai bine în Bucureștiul ăsta, cel puțin din punct de vedere al traficului, dacă ar exista un sistem prin care cursurile să înceapă la ore diferite în unitățile de învățământ!
Prin urmare, mâine vom pleca spre școală și mai devreme! Și cum se apropie sezonul rece, deja îmi fac “scheme” unde să găsesc un loc de parcare, când nămeții vor fi cât școala! Și da… abia aștept vacanța! Știu! Abia a început clasa pregătitoare! Ce-o să mă fac mai încolo?! Voi vedea!
La voi cum a fost prima zi de școală? Povestiți-mi experiențele voastre pe această pagină, la comentarii! Sau vă aștept pe pagina de Facebook cu un Like și un Comentariu!
