După trei ani de grădiniță, Mimozele mele sunt absolvente! Din toamnă, vor începe clasa pregătitoare, iar eu am emoții cu caru’, pe care tot încerc să nu le transmit lor. În afară de opționalele de la grădi, Adnana și Antonia nu au frecventat alte cursuri extracurriculare, excepție făcând orele de înot. Știu mulți părinți care și-au înscris copiii la tot felul de activități, de nici ei nu mai știu cum să se împartă… Balet, engleză, germană, dezvoltare personală, matematică, scrimă, echitație… Iar copiii nu au împlinit nici măcar 6 ani! Asta înseamnă că fetele mele nu sunt suficient de pregătite pentru școală?!
Recunosc! Mi-am făcut ceva mustrări de conștiință când am auzit diverse cunoștințe care îmi povesteau la câte activități extracurriculare participă prichindeii lor. Dansuri, limbi străine, teatru, dezvoltare personală… Prichindei care, cei mai mulți dintre ei, nu au împlinit încă 6 ani. Și le bifau pe toate! Cu ce preț? Pe lângă costurile de rigoare, copiii respectivi, dar și părinții lor, nu mai aveau timp de nimic! Totul este contra cronometru: pleacă de la birou, ia copilul de la grădiniță, du-l la balet, apoi la engleză, în următoarea zi la teatru, iar seara la scrimă… Practic, în afară de weekend – uneori nici atunci, copiii și părinții respectivi abia dacă aveau o zi pe săptămână fără activități extracurriculare. “Merită tot efortul! Păi, N. nici măcar nu se joacă cu copiii de vârsta lui, căci n-are ce să discute cu ei. Când ieșim la locul de joacă stă de vorbă doar cu cei mai mari!” este una dintre replicile pe care le-am auzit. O fi bine?! O fi rău?! Nu pot răspunde pentru copiii altora, însă pentru Mimozele mele am ales să nu le încarc programul încă de la grădiniță. Deși am tresărit, un pic mai mult – ce-i drept!, când am auzit câte fac alții, iar ele – nu. Asta înseamnă că sunt o mamă mai puțin bună?!
► Citește și Copilul este atent la ce e important pentru el. Nu la ce vor părinții!
Dincolo de costurile ridicate pe care le presupun aceste activități, mai ales în cazul gemenilor, mi-am dorit ca fetele mele să se bucure din plin de copilăria lor. Să ne jucăm cât mai mult, să petrecem timp împreună, să le construiesc amintiri… Asta nu înseamnă că nu am parte de certuri și reproșuri, de eterna luptă pe tablete și de nesfârșitele cerințe: “Mami, dar vreau aia și aia și cealaltă…”.
Prin urmare, chiar dacă Mimozele mele nu fac două limbi străine, nu merg nici la balet, nu le-am înscris nici în clubul de matematică și nici nu stăpânesc nu știu câte aplicații pe tabletă, îmi place să cred că sunt fericite. Eu asta îmi doresc! Și le ador când vorbesc și se joacă cu cei de vârsta lor! Ba chiar și cu bebelușii din parc, căci Adnana i-ar lua pe toți acasă!
Cât despre școală… tot am emoții! Sper ca învățătoarea care le va prelua va ști să treacă dincolo de “ambalaj” și să le vadă potențialul. Cât despre nivelul cunoștințelor lor… nu le-am făcut vreo evaluare precisă, însă cercetând un pic, îmi dau seamă că nu am de ce să-mi fac griji. Cel puțin asta este concluzia mea după ce am citit un articol extrem de interesant, Ce ar trebui să știe un copil la sfârșitul grădiniței. Recomandările psihopedagogului, pe care vi-l recomand!
Poate Mimozele mele nu bifează 100 % cunoștințele pe care un copil ar trebui să le aibă după ce termină grupa mare, dar sunt ferm convinsă, 100 % că am făcut totul ca ele să fie fericite!
Și copiii tăi au terminat grădinița? Ce crezi tu că trebuie să știe un copil după ce termină grupa mare? Îți aștept opinia pe această pagină, la comentarii! Sau pe pagina de Facebook cu un Like și un Comentariu!
