E inutil să spun cum o sarcină îți dă peste cap toate planurile și așteptările. Mai ales prima sarcină. Iar când vine vorba despre o sarcină gemelară… lucrurile o iau razna rău. Ce-i drept, proporțiile sunt altele când vorbim despre tripleți sau cvintupleți! Însă “barza” a decis să îmi facă o livrare specială – doar două “colete”. Nici nu vă imaginați fața soțului meu în momentul în care am ieșit de la prima ecografie, după ce făcusem testul Beta HCG în urmă cu câteva zile care a confirmat sarcina, și i-am ridicat 2 degete în “V”. “Victorie!”, ați putea crede. Nu. “Sunt doar 2!” a fost, de fapt, mesajul. Puteau fi 3!
Nu mă înțelegeți greșit. Nu că nu am fi vrut 3 copii, mai ales că ne-am dorit enorm să devenim părinți. Mai ales că această dorință a noastră a presupus un tratament costisitor și destul de dureros, plus o procedură FIV extrem de complicată (FIV cu ICSI mai precis), în urma căreia mi-au fost implantați 3 embrioni. Însă știam care sunt riscurile unei sarcini gemelare, nu mai vorbesc despre o sarcină cu tripleți. Deși sunt numeroase femei care au născut și nasc tripleți – tot respectul și admirația pentru ele … Însă teama era nemărginită!
Iar sarcina cu 2 nu a fost deloc una ușoară pentru mine. În primul rând, încă din primele zile m-am confruntat cu efectele devastoatoare ale hiperstimulării. În condițiile în care valorile AMH-ul erau 13, inevitabil, în urma tratamentului, a apărut Sindromul de Hiperstimulare Ovariană. Fusesem avertizată de medicul care mi-a făcut FIV-ul că va apărea această problemă, însă nu am conștientizat efectele ei până în momentul apariției. Mai precis, la nici o săptămână de la embriotransfer m-am trezit, la propriu, cu burta umflată de parcă aș fi fost însărcinată în 5 luni. Dincolo de șocul vizual, durerea și insuficiența respiratorie erau de nesuportat. Și acum mă întreb cum de n-au cedat mușchii abdominali! Căci una e să-ți crească burta treptat, în 5 luni, și alta e să te trezești umflată, la propriu, în câteva ore! Ulterior, am aflat că se numește ascită acumulată în abdomen într-o cantitate mare.
Cum se tratează acest Sindrom de Hiperstimulare Ovariană? Vorbesc de forma lui severă, pe care am experimentat-o din plin… În primă fază, perfuzie cu albumină. Costisitoare! Din păcate, efectul ei nu a ținut prea mult, așa că am fost nevoită să fac paracenteză abdominală – pe-nțelesul tuturor, mi-a fost scos lichidul din abdomen (puncție).
Teama, emoțiile din acele zile… au fost doar începutul! Am trecut prin două astfel de episoade. Între timp, am mers și la job. Deși nu spusesem nimănui despre procedura pe care o făcusem și despre faptul că eram însărcinată – nu neapărat din superstiție, ci doar din dorința de a mă proteja pe mine față de curiozitățile celorlalți, absolut normale, a trebuit să o fac. De ce? Pentru că îmi lua 15-20 de minute să parcurg distanța de la gura de metrou până la clădirea unde aveam biroul, distanță care, în mod normal, o făceam în 5 minute. Iar colegii mă întrebau “Ce ai pățit?”. Dimensiunile mele care se schimbau radical atrăgeau atenția celorlați. În plus, era evident că nu sufeream de balonare. “Ești însărcinată? În câte luni?”… “În 2 săptămâni”. Iar reacția era una greu de controlat: “Poftim?!?!”. La momentul respectiv arătam ca o gravidă însărcinată în 5 luni și nici măcar nu făcusem prima ecografie care să-mi confirme că aștept gemeni. Însă, după valorile mari de Beta hCG pe care le aveam, medicul mi-a spus să mă aștept la cel puțin doi copii.
Și prima ecografie a confirmat: erau 2 embrioni în săculeți diferiți! Deseori m-am întrebat ce s-ar fi întâmplat dacă erau 3!
Sunt tare curioasă prin ce peripeții ai trecut tu atunci când ai anunțat sarcina! Povestește-mi pe această pagină, la comentarii! Sau te aștept pe pagina de Facebook cu un Like și un Comentariu!
Foto: Freepik
