3 mituri false în îngrijirea prematurilor. Părinții nu transmit infecțiile bebelușilor mai des decât o fac medicii!

Cele trei săptămâni pe care le-am petrecut la Terapie Intensivă alături de fetițele mele născute prematur se numără printre cele mai copleșitoare experiențe de viață. Din păcate, sistemul de stat din România nu pune preț pe implicarea mămicilor în îngrijirea directă a bebelușilor născuți la termen. Și nici pe informarea corectă a părinților! Nu o să uit niciodată primul gavaj, prima regurgitare, primul episod de apnee în somn, disperarea care mă cuprindea ori de câte ori o asistentă îmi spunea că nu știu să-mi hrănesc copilele, lipsa somnului și nici furia pe care am resimțit-o când n ureușeam să aflu cine este medicul nenonatolog care mi-a preluat fetele…

Mimozele mele s-au născut prematur în urmă cu 6 ani, la 31 de săptămâni și 6 zile de sarcină. Am fost internată la secția de Terapie Intensivă pentru Prematuri din cadrul Spitalului Municipal București. Am rezistat acolo 3 săptămâni! Ne-am externat pe semnătură! Căci riscam să o iau razna…

 

► Citește și Nașterea prematură: Când ți se spune că vei naște peste două săptămâni și faci cezariană la 4 zile după anunț

 

Nu sunt nici prima nici ultima femeie din România care a născut prematur. Eu am fost chiar norocoasă, dacă se poate spune așa! Fetele mele nu au fost intubate. Nu au avut complicații. Cu 1,8 kilograme, respectiv 1,75 kilograme, Mimozele mele erau chiar “grăsuțe” pe lângă suflețelele de 900 de grame, chiar și mai puțin. Însă cele trei săptămâni pe care le-am petrecut acolo au fost îngrozitoare! Dincolo de condițiile din spital, atitudinea personalului medical nu a fost deloc una prea prietenoasă. Cu câteva excepții! Prea puține însă!

Habr n-avea ce înseamnă îngrijirea unui prematur! Îmi era frică să le ating! Dacă le făceam vreun rău?! Fiecare dintre mămicile din salon născuseră prematur, iar pruncii lor erau în incubatoare, lângă ele. 1000 de grame, 900 de grame… atât avuseseră micuții lor la naștere și, după 3 săptămâni sau chiar o lună nu reușiseră să ia prea mult în greutate. Ele au fost cele care m-au ajutat să mă dau jos din pat, care m-au încurajat, care mi-au prezentat tot personalul de pe secție… Cine este mai drăguță, ce asistentă are mâna ușoară, ce medic e mai bun, de ce neonatolog să mă feresc că nu are habar de prematuri…

Apoi, salonul în care am fost internată era în carantină. Doi dintre bebelușii din incubatoare dezvoltaseră o infecție, iar medicii au interzis vizitele din exterior. Însă, în timp ce noi nu mai aveam voie să primim pe nimeni în salon, asistentele, infirmierele și chiar medicii intrau și ieșeau fără a se dezinfecta în prealabil. Poate o făceau când intrau pe secței – deși am surprins de multe ori momente în care nu se spălau pe mâini nici atunci! Cu aceeași papuci cu care mergeau până la magazinul de la parter să-și cumpere o cafea ori un sandviș.

În aceste condiții, tot nouă, mămicilor din salon, ni se reproșa că suntem principalul motiv al prezenței infecției… Am avut prea mulți vizitatori!

Nu am cum să contest acest lucru! Însă nici nu pot fii de acord că noi am fost de vină… Mai ales după ce am avut ocazia să stau de vorbă cu Inga Warren și Beverley Hicks, traineri ai cursului F.I.N.E. cu o experiență în îngrijirea prematurilor de zeci de ani. Cele două sunt implicate în proiectul demarat luna aceasta de Asociația Unu și Unu, “Pui de om în terapie”. Este un proiect inovator pentru neonatologiile din România. Două secții de terapie intensivă (Maternitatea Polizu, Institutul Național pentru Sănătatea mamei și copilului și Maternitatea Dominic Stanca, Spitalul Clinic Judetean de Urgență Cluj-Napoca) vor fi transformate – într-un proces ce se va derula pe parcursul a doi ani – în Family and Infant Neurodevelopmental Care, centre în care nu numai că este permisă prezența părinților în terapie, dar aceștia sunt învățați să aibă grijă de puiul lor prematur sau îndelung spitalizat, evident după ce acesta este stabilizat.

Wow… sună a SF, nu?! Ca în filmele americane! F.I.N.E. este un program internaţional, sprijinit de EFCNI și de Bliss. Este aprobat de Federaţia Internaţională NIDCAP ca studiu de bază în educaţia NIDCAP, și poartă acreditarea Royal College of Nursing (Marea Britanie). Inga Warren este principalul autor al acestui program, care s-a dezvoltat ca o colaborare între instructorii experimentaţi NIDCAP şi profesioniştii NIDCAP din Marea Britanie şi Olanda.

 

 

Dincolo de acreditările sale excepționale, Inga este un om excepțional. Are 75 de ani și energie cât pentru încă alți 75! Iar experiența sa cu prematurii nu se rezumă la doar primele luni de viață ale copiilor născuți înainte de termen, ci și la anii de după…

 

 

Cu ajutorul ei am identificat 3 dintre miturile false în ce privește îngrijirea prematurilor! Mituri care, din păcate, la noi încă mai circulă prin secțiile pentru prematuri…

Părinții sunt principala sursă de infecție în cazul prematurilor. Fals!

Nu degeaba v-am povestit mai sus despre momentul în care salonul în care am fost internată a intrat în carantină. “Bebelușii oricum se nasc cu aceeași floră pe care o au mămicile. Nu cred că părinții pot fi surse de infecții pentru bebelușii lor. Eu cred că este un mit! Medicii, în schimb, mai degrabă pot transmite microbi care se provoace infecții pentru că trec de la un copil la altul, de la un pacient la altul. Nu își schimbă îmbrăcămintea de câte ori iau în brațe sau ating vreun nou-născut”, crede Inga.

Cum te speli corect pe mâini?

Prima regulă elementară pentru orice proaspătă mămică, indiferent că vorbim de prematuri ori de copii născuți la termen, este spălatul mâinilor înainte de a veni în contact cu bebelușul. Am crede că e o practică arhicunoscută, devenită automatism, la mintea cocoșului, nu?! Ei bine, Inga ne-a făcut o demonstrație pe cinste! În primul rând, mânecile se ridică până la cot! Mâinile se freacă bine, cu săpun, până la cot! Și, la fel ca în cazul periajului dinților care trebuie să dureze cel puțin 2 minute, și în cazul mâinilor timpul alocat contează! Cât timp trebuie să dureze o sesiune de spălat pe mâini? Cam cât îți ia să cânți de două ori “Happy Birthday” sau “La mulți ani!”, pe românește! Această metodă m-a distrat atât de tare încât le-am explicat și Mimozelor ce trebuie să facă și, mai ales, ce trebuie să fredoneze. Și, uite așa, de vreo 5 zile încoace, din baie se aude cel puțin de 3 ori pe zi… “Happy Birthday to You!”. Pe două voci, să ne-nțelegem!

Din păcate, părinții nu cunosc foarte bine regulile în ce privește îngrijirea bebelușilor, în special îngrijirea celor născuți înainte de termen. Nu le sunt explicate cum trebuie!
Asistentele medicale știu exact regulile, iar acestea se aplică și în cazul părinților! De exemplu, nu e voie cu ojă. Nici măcar cu lac transparent. Lungimea unghiilor de asemenea este una scurtă. Fără inele pe degete. Excepție face verigheta! Pentru că bijuteriile se pot agăța cu ușurință de pielea sensibilă a bebelușilor și pot provoca leziuni, iritații.

De asemenea, hainele trebuie să fie curate, fără a fi împarfumate sau îmbibate de miros de tutun. Și fără parfum pe piele!

Sunt reguli simple, ușor de urmat. Dacă ar fi respectate de toți cei care vin în contact cu bebelușii rata infecțiilor s-ar reduce considerabil.

De multe ori, nu este timp pentru ca fiecare proaspătă mămică să fie instruită de către o asistentă. De multe ori, din păcate, nu există nici bunăvoință din partea personalului medical.

Ar fi mult mai simplu dacă fiecare secție de neonatologie ar avea aceste reguli scrise, la vedere. În fiecare salon. Ori tipărite între-o broșură sau într-un manual pe care părinții să-l primească din momentul în care ajung în secție.

 

Contactul direct cu pielea mamei reprezintă un pericol de sufocare. Fals!

Deși nu au fost intubate – Antonia a purtat doar în primele două zile de viață măscuța de oxigent -, eu nu mi-am ținut fetele în brațe decât după aproape o săptămână de la naștere. În primul rând, eu eram terminată din punct de vedere fizic. Abia mă țineam pe picioare din cauza hemoragiei pe care am avut-o, motiv pentru care mi se administrau perfuzii cu fier. Cele o mie și ceva de grame pe care le cântăreau fetele mele, fiecar eîn parte, mi se păreau tone.

În plus, îmi era și foarte frică! Dacă le făceam rău?! Să le iau în brațe și să le pun pe pieptul meu… Dacă se sufocau?! Greșit!

Atunci când un bebeluș are parte de iubirea și căldura mamei lui, el nu este doar fericit, ci se întâmplă lucruri uimitoare, schimbări fizice ce pot fi monitorizate. Astfel, temperatura corpului este mai stabilă și se reglează inclusiv nivelul de zahăr din sânge, respirația și bătăile inimii. Un alt beneficiul al contactului piele-piele dintre mamă și bebeluș permite ca acesta din urmă să fie colonizat cu aceleași bacterii. Practic, nou-născutul crește într-un habitat natural, iar atunci când este scos din el, corpul lui dă semne că este supus la stres.
Ce alte beneficii mai aduce acest tip de îngrijire (mama cangur)? Stimulează dezvoltarea creierului, prin mesajul „sunt în siguranță”. Calmează stresul, deci îl ajută pe bebeluș să doarmă mai bine. 7. Înlătură durerea, mai ales în timpul procedurilor medicale. Și, la fel de important, previne depresia postpartum!

 

Alimentarea forțată duce la o creștere mai rapidă în greutate. Fals!

Se știe că bebelușii născuți prematuri au un risc crescut de a dezvolta probleme de alimentație în timpul copilăriei mici. Pentru că au fost forțați să mănânce în primele săptămâni de viață, pe măsură ce cresc dezvoltă anumite aversiuni față de mâncare. De exemplu, sunt cazuri în care vomită doar când văd mâncarea. Sau nu vor să fie atinși în jurul gurii. Perioada critică este când începe diversificarea, iar copilul nu dorește să înghită nimic solid. Și așa începe eterna alergare a părinților după copil, cu farfuria de mâncare în mână.

Experiențele lor din timpul intubării ori a gavajului lasă urme adânci în subconștientul lor. De aici apar și problemele de mai târziu legate de alimentație. Problemele legate de reflux, de aciditate… De aceea sunt extrem de sensibili.

 

► Citește și Îngrijirea prematurilor: Despre gavaj și creșterea în greutate

 

Prin urmare, este extrem de important felul în care îi hrănim pe prematuri. În cazul alăptării cu ajutorul biberoanelor este extrem de importantă poziția corpului. Din păcate, în cele mai multe cazuri, prematurii sunt alăptați în timp ce stau pe spate. Imaginați-vă că beți o sticlă de suc ori de bere în timp ce stați culcați, pe spate… Nu prea ați reuși, nu?! V-ați îneca… Tocmai de aceea este importantă poziția. Într-o parte este cea mai bună variantă!

Cât despre creșterea în greutate… Este normal ca un copil să piardă din greutate după naștere. Însă, în cazul prematurilor, orice gram în minus sau în plus contează! Mimozele au reușit să ia constant în greutate, mult mai repede, abia după ce am ajuns cu ele acasă. Pentru că abia atunci am început și eu să mă liniștesc.

“Singurul şi cel mai important factor care determină calitatea interacţiunii dintre mamă-copil este sănătatea mentală şi fizică a mamei” – Michael Meaney

Îmi doresc foarte tare ca programul „Pui de Om în Terapie” să fie implementat în cât mai multe maternități din România. Pentru că dezvoltarea neurologică a copiilor născuți înainte de termen depinde atât de mult și de contactul cu părinții. Cei de la Asociația Unu și Unu și-au propus ca în 5-10 ani să existe centre de îngrijire în majoritatea secțiilor de terapie intensivă din România.

Doamne ajută!

Și, Doamne, te rog eu… deschide mințile și inimile tuturor asistentelor și medicilor neontalogi din țara asta!

Și tu ai născut prematur? Povestește-mi experiența ta pe această pagină, la comentarii! Sau te aștept pe pagina de Facebook cu un Like și un Comentariu!

Post Author: Cătălina Matei

De vreo 16 ani încoace, scriu cu acte în regulă în media românească. Am debutat în print, unde am și prestat mai bine de 9 ani, însă hârtia nu mai are trecere mare în România, așa că am trecut în online, unde totul se mișcă pe repede înainte. Între timp, m-am antrenat în "parenting", atât în viața reală, căci sunt mamică de gemene, cât și în "www", mai precis pe www.kidmagia.ro și pe www.2mimoze.ro. Despre ce îmi place să scriu? În primul rând despre oameni. Să le aflu poveștile direct de la ei, prin viu grai, nu prin email...

2 thoughts on “3 mituri false în îngrijirea prematurilor. Părinții nu transmit infecțiile bebelușilor mai des decât o fac medicii!

    Nicoleta

    (27 februarie 2019 - 8:24)

    Si eu am o fetita de 1 an si 7 luni născută la 35 de saptamani cu 2400 de grame. Intr adevăr in comparatie cu alți copii era marisoara. În spital intr adevăr lua in greutate binisor nu excepțional iar din momentul când am ajuns cu ea acasa in doua luni deja nu se mai observa ca a fost născută prematur lua cate 1250 de grame pe lună în primele 3 luni de viata. Nu a fost o situație exceptionala dar am avut icter am stat 11 zile în spital a stat în incubator 2 zile a primit un flux de oxigen la nastere nota între 7 și 8.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.