Mușcătura de căpușă: Experiența noastră cu Antonia și cele 5 greșeli pe care le-am comis

A venit primăvara, temperaturile par mai degrabă a anunța vara, parcurile și pădurile au înverzit deja… pri urmare s-a deschis sezonul timpului petrecut în aer liber! Din păcate, odată cu el, încep să-și facă apariția și căpușele! Chestiile alea mici, dezgustătoare, care, în cazul familiei noastre, sunt atrase de Mimoza Antonia. Căci fiica mea mai mică, cu doar 5 minute față de sora ei geamănă, pare a avea un “magnet” pentru aceste insecte. De vreo doi ani încoace, am ajuns cu ea în fiecare primăvară la medic. Motivul? Mușcătura de căpușă!

Am copilărit și mi-am petrecut primii 15 ani din viața de adult la bloc. Cu cheia de gât, la fel ca mai toți colegii mei de generație. Asta nu înseamnă că n-am luat la picior toate parcurile și cimitirele din cartier! N-am avut bunici la țară, dar am ajuns ocazional prin sate. În plus, tatăl meu, care a fost un pescar înrăit, m-a dus în Delta Dunării în fiecare an. Cel puțin două săptămâni din vacanța de vară le petreceam pe Brațul Sulina, în inima stufărișului și a papurei, unde iarba crește în voie. Patria țânțarilor! Și a căpușelor, deopotrivă! Cu toate acestea, nu am fost niciodată mușcată de acest parazit.

Sincer nici nu prea știam cum arată. Auzisem de boala Lyme, dar nu i-am dat prea mare importanță. Până când, Mimoza Antonia a fost mușcată, prima dată, de o căpușă. Se întâmpla în urmă cu vreo doi ani, tot în aprilie, după baia de seară. Atunci am observat pe o căpușă înfiptă în coapsa fetiței.

Și tot atunci am făcut și prima greșeală! Am încercat să o smulg cu ajutorul unei pensete cosmetice. Mai rău am făcut: am rupt-o! Iar nemernica s-a înfipt și mai adânc. Mi-am sunat soțul disperată, l-am chemat de urgență acasă, am “împachetat-o” rapid pe fiică-mea și am pornit spre un spital de pediatrie privat.

Care a fost a doua greșeală? Că am ales să mergem la un spital privat! Se întâmpla după ora 8 seara…

Și nu, nu am ales să merg la privat pentru că e “la modă”, ori suntem mai pretențioși, nici măcar nu avem abonament la vreo rețea privată de sănătate, ci pentru că experiențele mele anterioare legate de sistemul medical de stat românesc mă fac să fug de el ca ăl cu coarne de tămâie!

Revenind la privat, nu mai era niciun chirurg prezent în spital, iar un medic pediatru obișnuit nu ne putea ajuta. De ce este nevoie de un chirurg? Pentru că o căpușă se îndepărtează cu o pensetă specială de chirurgie. Așa că ni s-a recomandat să mergem la Grigore Alexandrescu sau Marie Curie (Budimex) – cele două spitale mari pentru copii din București. Plecând din Băneasa, ne-am oprit la Grigore Alexandrescu. Era mai aproape.

 

► Citește și Ce faci când nu poți lua legătura cu medicul de familie al copiilor? Experiența mea cu Peditel

 

Se pare că mergând la Grigore Alexandrescu am comis a treia greșeală! Cel puțin aceasta a fost concluzia uneia dintre asistente. După ce medicul chirurg care era de gardă în acea seară i-a îndepărtat Antoniei căpușa, ne-a dat o trimitere către Matei Balș, pentru tratament. Cand a spus “tratament”, în mintea mea nu era decât căpușa, babesioza și boala Lyme. În general, mamele se transformă în cele mai paranoice persoane atunci când este vorba despre sănătatea copiilor. Și cum eram și la prima experiență de gen, temerile mele erau extra, mega… amplificate!

“Data viitoare, să vă duceți mai întâi la Matei Balș, să vă dea tratamentul, iar apoi veniți la noi!”, mi-a comunicat asistenta înainte de a ieși.

Cea de-a patra greșeală pe care am comis-o tot o asistentă mi-a semnalat-o, cam pe același ton ca și prima. După ce i-am dat asistentei buletinul și datele copilului, pentru înregistrare, am primit următoarea replică:

“Aaaa, păi aveți adresa în sectorul 4. Data viitoare să mergeți la Victor Babeș, acum vă primim aici”.

Gradul meu de nervozitate a atins atunci cote maxime. Cu greu mi-am păstrat calmul și i-am explicat că cei de la Grigore Alexandrescu ne trimiseseră către ei. Era deja trecut de 11 noaptea și am așteptat să fim primiți la camera de gardă, afară, pe bordură, căci sala de așteprtare era supraaglomerată. Noroc că acea noapte a fost una caldă, cu 18 grade. După o oră de așteptat, mimoza mea a cedat și a adormit în brațele mele. Într-un final am intrat și am primit o rețetă pentru antibiotic. Doar atât! Am stat atât timp doar pentru o rețetă pentru antibiotic?! Nu putea fi prescris la Grigore Alexandrescu?!

“Doamnă, așa se procedează. Medicul chirurg nu-și vede decât de felia lui. Scoate căpușa și apoi trimite copiii la noi”, mi-a explicat medicul de gardă. Indignată, am întrebat-o ce s-ar fi întâmplat dacă am fi venit de prima dată la Matei Balș.

“Încercam cu mâinile. Dacă nu ar fi ieșit, tot la Grigore Alexandrescu v-aș fi trimis. Pentru că noi nu avem instrumentar chirurgical aici. Deși mă pricep să tai și să cos, că doar am făcut o facultate”, a fost răspunsul.

Poate, vă întrebați care a fost a cincea greșeală… În anul următor, de 1 aprilie, tot într-o zi cu mult soare, am ieșit cu Mimozele la pădure. Îmbrăcate corespunzător, cu hiane colorate, care le acopereau mâinile și picioarele, colorate. Teoretic, aș fi putut observa cu ușurință orice parazit care s-ar fi instalat pe hăinuțele lor. Din păcate, nu le-am prins părul în codițe. Și cum aveau un păr lung și frumos… mai ales Antonia!

 

Plimbarea noastră și distracția pe pătura de picinic, pe care fetele s-au tolănit cu pletele răsfirate, s-a lăsat cu vizita unui “musafir” nepoftit. Pe care l-am detectat a doua zi, pe gâtul Antoniei, înainte de a pleca spre grădiniță. Ținând cont de experiența din anul precedent, nu am mai încercat să i-o scot eu. Și am mers direct la Marie Curie, unde chirurgul de gardă i-a îndepărat-o și mi-a dat și rețeta pentru antibiotic fără a mai fi necesar să ajungem la Victor Babeș.

Între timp, m-am documentat serios asupra subiectului și am aflat următoarele:

  • se poate manifesta ca o inflamaţie locală (o zonă roşie indurata- uşor reliefata şi mai tare la atingere)
  • manifestări alergice care variază în intensitate de la mici pete roşiatice pe piele până la şoc anafilactic cu tulburări respiratorii.
  • în cazuri grave, dar mai rare, pot apărea manifestări generale, asemănătoare gripei: febră, cefalee, greaţă, vărsături, dureri musculare.
  • cele mai multe căpușe sunt inofensive şi nu determină probleme de sănătate, ci doar disconfort local. Altele pot transmite parazitoze, meningoencefalite şi celebra boala Lyme (cazul absolut extrem al muşcăturii de căpuşă). Boala Lyme apare numai în muşcătură de căpuşa infectată cu borelia şi se manifestă la un timp distanţa de muşcătura efectivă (de la 14 zile până la câteva luni). De aceea, pentru prevenirea bolii Lyme este important să se facă profilaxie (tratament de preventie) conform recomandărilor medicului specialist.
  • acoperirea pielii pe o suprafaţă cât mai mare (bluze cu mânecă lungă, pantaloni lungi, de culoare deschisa- astfel se poate repera mai uşor căpuşa) dacă merg cu copilul la pădure, în zone cu iarbă înaltă.
  • spray-urile  împotriva insectelor sunt eficiente în cazul copiiilor cu vârste mai mari de 2-3 ani. Nu se utilizează pe mâinile copiiilor pentru a preveni intoxicaţia cu alte substanţe; se pot aplica şi pe haine.
  • se recomandă a nu se încerca scoaterea lor acasă.  Eventual, se poate acoperi zona cu un pansament curat, îmbibat cu alcool medicinal, până se ajunge la medic. În cazul în care se îndepărtează la domiciliu, spontan sau prin extracţie, consultul medical este în continuare necesar pentru a ne asigura că corpul străin a fost extras în întregime şi pentru a începe tratamentul de prevenţie.

 

Sunt tare curioasă prin ce peripeții ați trecut voi cu acești paraziți! Vă aștept poveștile pe această pagină, la comentarii! Sau pe pagina de Facebook cu un Like și un Comentariu!

Post Author: Cătălina Matei

De vreo 16 ani încoace, scriu cu acte în regulă în media românească. Am debutat în print, unde am și prestat mai bine de 9 ani, însă hârtia nu mai are trecere mare în România, așa că am trecut în online, unde totul se mișcă pe repede înainte. Între timp, m-am antrenat în "parenting", atât în viața reală, căci sunt mamică de gemene, cât și în "www", mai precis pe www.kidmagia.ro și pe www.2mimoze.ro. Despre ce îmi place să scriu? În primul rând despre oameni. Să le aflu poveștile direct de la ei, prin viu grai, nu prin email...

3 thoughts on “Mușcătura de căpușă: Experiența noastră cu Antonia și cele 5 greșeli pe care le-am comis

    Madalina

    (19 aprilie 2018 - 5:06)

    Buna!
    Dupa o copilarie petrecuta la tara cu toate orataniile domestice pe care le poate avea orice om gospodar, dupa plimbari,excursii, dormit pe
    Jos in varful dealului etc. , perioada in care nu am avut nimic, nici o capusa nu a atentat la integritatea mea, a venit anul 2017. Aveam un pui de om de cateva luni cu care norma ca ieseam
    In parc, am mai mers l munte de cateva ori si nu stiu cum dar m-am trezit cu eritemul migrator pe spate, sub coaste. Nemaifiind capusa acolo si eu nestiind despre ce e vorba nu m-am agitat prea tre mai ales ca bebele imi acapara tot timpul. Asta pana cand am vazut ca eritemul tot se extinde. M-am mobilizat si am inceput sa ma agit, sa citesc despre ce ar putea fi. M-am dus la medicul de familie sa iau trimitere si bineinteles ca habar nu avea despre ce ar putea fi. La cabinetele de dermato, la stat, ar fi trebuit sa astept o luna pana sa ma vada asa ca m-am
    Dus repede la privat unde am gasitmai repede. Dar si aici surpriza…doamna dr nu a stiut ca este markerul pt muscatura de capusa si mi-a dat un unguent care a tratat la suprafata si cum am terminat unguentul cum a reaparut mai mare si
    Mai frumos?. M-am dus si
    Mi-am facut testul pentru a vedea daca sunt infectata cu borelia si bineinteles ca a iesit pozitiv si de aici a plecat panica. Am reusit sa ajung la un cabinet de dermato la stat si am
    Dat peste o doamna dr care stia cu ce se mananca medicina si nici nu a foat nevoie sa ii arat analiza ca stia despre ce e vorba. Mi-a dat amoxicilina ( la insistentele mele deoarece alaptam si inca mai alaptez si mi-a fost frica sa iau doxy) dar dupa tratamentul de 12 zile cand am repetat analiza se vedea ca nu raspund l tratament. M-am dus la alt doctor sa vedem ce zice si a zis ca neaparat sa iau Doxycilina,sa intrerup alaptatul ca e mare copilul, are dinti, poate manca si sarmale( avea 11 luni si il caram cu mine pe la toate usile astra ca nu aveam cu cine sa il las). M-am suparat foarte tare atunci…nu stiam ce sa fac. Asa am ajuns la un homeopat. Mi-a dat un tratament de 3 luni. Dupa ce l-am terminat am facut analiza Western Blot si a iesit negativa cu specificatia ca este ceva acolo dar ce le-a aparut nu a fost suficient ca sa dea rezultatul pozitiv deci nenorocita de boala a raspuns la tratament. Am momente cand ma doare capul foarte tare, cand ma dor muschii si articulatiile de numa
    Numa dar le pun pe seama alergaturii dup
    Copil si nu a bolii Lyme. In continuare merg pe homeopatie si sper sa fie bine.
    Sa va zic cat de frustrata m-am simtit si cata ura aveam pe doctorii incompetenti peste care am dat initial? Nu va mai zic dar am regretat enorm si regret enorm faptul ca cotiazam luna de luna obligatoriu foarte multi bani la stat, la asigurarile de sanatate pentru un sistem care este plin si de uscaturi care iti pot pune viata in pericolh

      Cătălina Matei

      (19 aprilie 2018 - 11:04)

      Offf… Din pacate, sistemul medical din Romania e la pamant! Iti doresc muuuuulta sanatate, mamico! <3

        mama de gemeni

        (25 iunie 2018 - 12:47)

        Cu mare parere de rau – gresesti. Lyme e boala cu 1000 fete. In lipsa informatiei legata de muscatura de capusa, chiar si in prezenta unui eritem, medicul isi da greu seama despre ce e vorba. Dar asa avem noi obiceiul, sa improscam in medici. Chiar daca nu stim cu ce se manca medicina.

Dă-i un răspuns lui Cătălina Matei Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.