Cum au primit gemenele mele dizigote apelativul “Mimoze”

De la “2 mormoloci”, așa cum le-am spus când le-am văzut pe fetele mele în prima ecografie, până la “2 Mimoze” este o întreagă poveste. Nu atât de lungă, ci una care a durat aproape două luni. În prima lor „poză”, nu se distingeau decât două pete negre, cu forme aparent ovale, iar în mijloc – o pată albă. La prima ecografie morfologică însă, în săptămâna 19, “mormolocii” mei aveau deja trăsături. Nu doar că le-am văzut tot corpul, cu mâini și picioare, dar am reușit să le disting și năsucurile. Mici, drăguțe… ce ușurare! Nu de alta, dar în familie avem ceva posesori de nasuri mai mari. Fără supărare pentru cei care se știu!

Dincolo de depistarea timpurie a posibilelor afecțiuni și malformații la bebelușul din pântece, o ecografie de morfologie fetală 3D/4D urmărește dezvoltarea detaliată a fătului și oferă imagini tridimensionale cu puiul de om în timp real, pe care le poți păstra ca amintire pe un DVD. Nu sunt deloc ieftine, cel puțin pe “vremea mea” au costat destul de mult. Nu cred că prețurile s-au schimbat prea mult de atunci! Nu mai vorbim despre costurile în cazul unei sarcini gemelare. Nici nu vreau să mă gândesc la mămicile de tripleți!

Revenind la sarcina mea gemelară, această primă ecografie am așteptat-o la fel de nerăbdătoare ca pe cea de-a doua linuță de pe testul de sarcină. Deși Beta HCg-ul îmi confirmase sarcina, eu tot am cumpărat un test Barza. Ca să văd eu cu ochii mei! În momentul în care “mormolocii” mei au apărut pe rând pe monitor am simțit că zbor. La propriu! Doi pui de om se mișcau în pântecele meu. Și, după măsurătorile de rigoare și după ce medicul m-a asigurat că se dezvoltă normal, am fost atentă la trăsături. A urmat, bineînțeles, întrebarea “Ce sunt? Fetițe? Băieței? Și, și?”. Dacă primul făt stătea rușinat, cu pumnișorii strânși în dreptul feței, celălalt își agita mâinile de pacă ar fi fost în ringul de box. “Avem o fetiță aici și… al doilea nu se vede. Nu vrea să se arate! Vedem data viitoare”.

Buuuuun! Deci ar fi putut fi o fetiță și un băiețel, căci mai toți viitorii părinți de gemeni speră la o pereche, ca să fie toată lumea mulțumită. Nu știu dacă e vorba de prejudecăți ori de preferințe moștenite din familie, însă, recunosc, la acel moment mi-aș fi dorit pereche. Mai ales că, în imaginile surprinse la ecografie, unul dintre bebeluși părea o timidă convinsă, iar al doilea – un mic “Bute”, care își azvârlea pumnii în toate părțile. Cum lungimea unui făt la 19 săptămâni de sarcină este de aproximativ 15 centimetri, cam cât de mari să fi fost acei pumni?!

În momentul în care imaginile despre care am povestit au fost vizionate și de familie, una dintre mătușile mele preferate a numit-o pe prima “Mimoză”, datorită poziției de “rușinată” cu care a fost imortalizată. Pentru că, asemenea plantei care se chircește când o atingi, și bebelușa mea și-a ascuns timidă fața în momentul în care ultrasunetele au ajuns la ea.

Până la urmă, micul “Bute” s-a dovedit a fi tot fetiță, însă confirmarea am primit-o după vreo lună și un pic. Iar de când au apărut pe lume, chiar dacă pe cartonașele lor de identificare de la maternitate scria G1 și G2, cele două au fost numite, oficial, Mimoze! Bine, mama lor le mai spune și “Maimuțe”… dar asta e o altă poveste!

Sunt tare curioasă ce nume au primit puii voștri când erau în pântece! Vă aștept poveștile pe această pagină, la comentarii! Sau pe pagina de Facebook cu un Like și un Comentariu!