De ce ne place movul, culoarea celor mai curajoși bebeluși

Încă puțin și luna noiembrie se apropie de sfârșit, iar această perioadă este una specială pentru noi. De ce? Pentru că este luna în care se sărbătorește Ziua Internațională a Prematurității, pe 17 noiembrie mai precis, și, cum Mimozele au venit pe lume un pic cam grăbite, înainte de termen, este un eveniment plin de emoție. Și de culoare! Mai precis… ne place movul, nuanța aleasă pentru a marca această zi specială. Iar cei de la Asociația Unu și Unu au știut exact cum să aducă în prim-plan acest eveniment. Încă puțin și luna noiembrie se apropie de sfârșit, iar această perioadă este una specială pentru noi. De ce? Pentru că este luna în care se sărbătorește Ziua Internațională a Prematurității, pe 17 noiembrie mai precis, și, cum Mimozele au venit pe lume un pic cam grăbite, înainte de termen, este un eveniment plin de emoție. Și de culoare! Mai precis… ne place movul, nuanța aleasă pentru a marca această zi specială. Iar cei de la Asociația Unu și Unu au știut exact cum să aducă în prim-plan acest eveniment.

Ziua Internaţională a Prematurităţii este în 2018 la a X-a ediţie, iar din 2010 se desfăşoară în peste 60 de ţări la nivel global, atingând 1.5 miliarde de oameni.Iluminatul Ministerului Sănătății în mov – culoarea prematurității, o campanie-ștafetă între părinți de copii prematuri pentru a pune sub reflectorul de culoare mov problemele cu care s-au confruntat, dar și un eveniment tip Human Library sau o paradă a “Absolvenților de terapie intensivă neonatală” sunt acțiunile realizate de Asociația Unu și Unu în luna noiembrie, de Ziua Internațională a Prematurității. Este o lună în care sunt în prim plan cei mai curajoși dintre bebeluși, sunt încurajați părinții lor, sunt sprijinite cadrele medicale fără de care cei mici nu ar fi câștigat lupta cu viața. În România se nasc anual 18.000 de bebeluşi, ceea ce înseamnă că 1 din 10 nou-născuţi are nevoie de multă atenţie şi dragoste pentru a creşte frumos şi pentru a recupera startul timpuriu în viaţă.Așa cum o face de 5 ani, Asociația Unu și Unu a fost alături de copiii născuți prematur și de familiile lor, dar și de medici și asistente  prin acțiuni la nivel național.

Iluminarea în mov a Ministerului Sănătății

Practica de a ilumina în mov anumite obiective importante din orașele mari pentru a atrage atenția asupra problemelor prematurității are deja o istorie de ani buni în rândul Asociațiilor de părinți afiliate EFCNI (European Foundation of Care of Newborn Infants). De-a lungul timpului au fost luminate în culoarea prematurității mai multe monumente, statui sau clădiri  precumThe Empire State Building (New York), iar anul acesta CN Tower Toronto sau Olympic Tower (Berlin). Pe 17 noiembrie 2018, Ziua Internațională a Prematurității, Asociația Unu și Unu a reușit iluminarea Ministerului Sănătății în culoarea prematurității!

Campania “1 din 10 ferestre e mov”

Între 1 și 30 noiembrie Asociația Unu și Unu a inițiat o ștafetă în București și Cluj, prin care părinții au fost invitați să își lumineze fereastra casei/apartamentului cu un reflector mov, atrăgând astfel atenția că în acea familie s-a născut un bebeluș prematur. Familiile au postat pe pagina de FB a Asociației cea mai reușită fotografie, împreună cu comentariul prin care să pună în lumină una dintre problemele legate de prematuritate cu care s-a confruntat. Împreună, vocile noastre au pus în lumină problemele prematurităţii, trăgând astfel, un semnal de alarmă asupra riscurilor şi gradului mare de prematuritate în România!

Problemele semnalate de părinți s-au grupat în jurul a două probleme majore: lipsa resurselor și educația socială. Părinții au vorbit despre nevoia de aparatura necesară în secțiile de terapie intensivă, despre personalul medical insuficient, despre lipsa unui program de follow up al prematurilor până la 7 ani, dar și de lipsa unor programe de consiliere a părinților sau programe skin-to skin care s-au dovedit foarte eficiente în țările în care au fost implementate. Cei care au avut în vedere educația socială, au pus sub reflector probleme precum: mentalitatea cu privire la prematuritate, integrarea școlară și socială a copiilor care rămân cu anumite dizabilități în urma prematurității, dar și informarea viitorilor părinți cu privire la cauzele nașterii premature.

Ziua Prematurilor sărbătorită la Spitalul Universitar de Urgență București

Pe 19 noiembrie cadrele medicale ale secției de neonatologie din cadrul Spitalului Universitar de Urgență București au sărbătorit cei mai mici și curajoși pacienți ai spitalului. Asociația Unu și Unu a fost partener al acestui eveniment, unde au participat directorul medical Dorin Ionescu, șeful secției de neonatologie Dr. Adriana Dan, fostul șef al secției Dr. Ana Culcer, dar și nenumărați medici, asistente și părinți care au venit să îi sărbătorească pe micii luptători născuți la SUUB.Aproape 50 de copii născuți prematur au pășit curajoși pe covorul roșu în parada „Absolvenților de Terapie Intensivă Neonatală”, fiind aplaudați de părinți și cadre medicale pentru performanța de a câștiga lupta cu viața!

Biblioteca Vie a Bebelușilor din Terapie 23 noiembrie

Evenimentul din 23 noiembrie Librăria Cărtureşti din Iulius Mall Cluj-Napoca a fost unul dominat de emoțiile celor prezenți. Organizat ca un event tip Human Library, pe parcursul celor două ore, cei prezenți au putut “citi”/asculta live poveștile unor oameni care fie au trăit, fie au asistat la povestea emoționantă “scrisă” de destin între un părinte și copilul lui născut prematur.Cei care au dorit să afle mai multe despre ce înseamnă prematuritatea au putut interacționa direct cu povestea spusă de o mămică ce nu și-a putut ține în brațe copilul prematur, cu cea a unei mame care, datorită programului Pui de Om În Terapie, i-a putut fi alături bebelușului său, ori cu povestea unui tată, a unui frate sau soră de prematur rămas singur acasă, a unui neonatolog, a unei asistente din terapie intensivă, dar și a unui psiholog.

Asociația Unu și Unu a realizat acest eveniment pentru a aduce în prim plan importanța legăturii dintre părinți și copiii lor prematuri, importanță ce a dus la realizarea și implementarea proiectului Pui de om în terapie, în urma căruia peste 30 cadre medicale din Maternitatea Dominic Stanca din Cuj-Napoca au fost trainuite în 2018 pentru a implementa transformarea secției de neonatologie în Family Centred Care, adică centru în care părinții își pot îngriji copiii născuți prematur. Acesta este și trendul la nivel internațional, tocmai pentru că beneficiile acestei îngrijiri a bebelușilor de către proprii părinți sunt nenumărate: de la scăderea numărului zilelor de spitalizare, o scădere a dizabilităților cauzate de prematuritate, dar și o îmbunătățire a atașamentului mama/copil.

Autor: Cătălina Matei

De vreo 15 ani încoace, scriu cu acte în regulă în media românească. Am debutat în print, unde am și prestat mai bine de 9 ani, însă hârtia nu mai are trecere mare în România, așa că am trecut în online, unde totul se mișcă pe repede înainte. Între timp, m-am antrenat în "parenting", atât în viața reală, căci sunt mamică de gemene, cât și în "www", mai precis pe www.kidmagia.ro și pe www.2mimoze.ro. Despre ce îmi place să scriu? În primul rând despre oameni. Să le aflu poveștile direct de la ei, prin viu grai, nu prin email...

2 thoughts on “De ce ne place movul, culoarea celor mai curajoși bebeluși

    Georgiana Călinescu

    (8 mai 2019 - 19:33)

    Bună ziua în anul 2006 2 septembrie au venit pe lume gemenii mei prematuri Marius 1,700 gr născut cu stop cardiac resuscitat și pus la oxigen și Alex la 1,450 gr stat 2 saptămîni pe staza gastrica alimentat artificial, povestea este lunga,,,, datorita doamnei Doctor Dan Adrian și șefa secției pe atunci Ana Culcer acum copiii mei joaca fotbal de 6 ani sunt niște copiii normali și tare mult as dori ca doamna doctor Dan Adriana sa ii vadă ce adolescenți au devenit pina am ajuns aici primi 2 ani de viata au fost foarte critici transfuzii cu sînge și etc este foarte mult de povestit

    Mihaela Alina Diță

    (26 februarie 2019 - 22:56)

      SCRISOARE DE MULTUMIRE

         Sunt un caz fericit. Sunt in sanul familiei, din nou, dupa aproape trei luni, familie ce s-a marit cu un membru, sosit prea devreme, dar, doar sa ne putem bucura de el mai mult  timp decat majoritatea parintilor. Asa imi place sa cred, asa vreau sa cred. Si, mai cred, ca totul se intampla cu un scop in viata. Daca nu iti dai seama pe moment, va veni clipa cand vei realiza de ce unele lucruri se intampla impotriva cursului firesc. De exemplu, prematuritatea, poate devia acest curs firesc al lucrurilor, normalitatea nu mai e ce a fost, toti cei implicati direct pot spune asta. Am ajuns in punctul in care refuz sa privesc in urma, la ce a fost acum trei luni, de teama ca durerea va reveni. Am langa mine o mogaldeata de om, care ma face sa iubesc asa de tare cum n-am crezut vreodată ca pot iubi. Si nu doar pe el, bebelusul meu „de buzunar”, cum ii spuneam cand era in terapie si unde oameni cu suflet mare, mi-au dat sansa sa il am la piept, in „marsupiul” improvizat pe moment din haina ce o purtam. Iubesc, simt, traiesc altfel din acel moment. Viata are alta semnificatie de atunci. Am invatat sa fiu puternica, asa cum nu am crezut ca pot fi vreodată, am invatat sa lupt pentru viata si de la cine am avut de invatat? De la el, caci el, micutul, e un luptator. Din prima zi de viata, chiar daca balanta nu inclina spre favorabil la cele 30 de saptamani si cele 990 grame pe care a reusit sa le adune, el, a luptat. Noi, familia, caci aveam un grup jurnal pe WhatsApp, asteptam seara de seara,” cantarirea”, si monitorizam greutatea si cantitatea de lapte baut la o masă. De la 1 ml de lapte cu cat a inceput sa bea si cu fiecare gram, luat, nu „dat”, ne bucuram. Ne-am si intristat cand sepsis-ul, o infectie generală, ne-a oprit din traiectoria frumoasa. Ne-am rugat, mult. Am depasit momentul, ne-am ridicat, ne-am scuturat de praf, si am continuat, si continuam, caci lupta nu s-a terminat. Cand anemia si-a facut de cap, cele trei transfuzii de masa eritrocitara, ne-au ajutat, cand apneea ne facea sa uitam sa respiram, „cafeluta” de dimineata, cum ii spuneau doamnele doctor si asistente, ne reamintea sa respiram. Consultatii, mai nou incurajatoare in privinta retinopatiei de prematuritate, tratamente impotriva rahitismului, ecografe de specialitate, tot ce a fost si este necesar încă, sunt realizate de oameni competenti, inimosi, altruisti.                                   
        Multumesc curat tuturor celor care, direct sau indirect, ne-au facut „șederea ” la terapie intensivă mai ușoară, ne-au înlesnit apropierea atat fizică, cât si sufleteasca, caci dragostea si legatura de pruncul tau exista, dar se intareste cu fiecare contact, apropiere. Multumesc tuturor care s-au rugat alături de noi în momentele critice, celor care mi-au spus o vorba buna sau m-au încurajat cand dorul de cealalta parte a familiei m-a doborât pur si simplu, când fiica mea si sotul meu, strabateau săptămânal atatia km, sa vină sa ne vadă, iar când plecau spre casa îmi venea să mă rup în doua de durere. Mulțumesc prietenelor de suflet pe care mi le-am facut în micul univers, „salonul 14”: Simona Corbaciu, Diana Frențiu, Ioana Urs, Ilinca Campian, Bianca Rus, Ramona Vadean, Ana Movileanu, Sorana Sabou, Raluca Varga, Rebeca Borz, Maria Darlea, Roxana Vereș, Marina Dascăl si dragei mele, Csilla Patrubany, ancora mea, cea care ma facea sa numar saptamanile, nu zilele, cea care, in fiecare vineri ne lumina salonul cu empatia ei, cand venea la cursul Asociatei Unu si Unu, destinat nouă, mamelor de prematuri, curs de care am avut atata nevoie.
         Multumesc familiei pentru sustinere si înțelegere, fiicei mele Ariana, cu inima sfâșiată îmi pare rau ca nu am fost alaturi de ea in prima zi de scoala din clasa întâi, nu am fost prezenta la aniversarea varstei de 7 anisori. Sotului, îi multumesc ca a reusit sa țină loc de mamă și de tata in tot acest timp, ca si-a depasit limitele, incercand sa nu se simta lipsa mamei de acasă. Va iubesc enorm!
           Iar, daca tot privesc in urma, privesc cu recunoștință către d-na Mihaela Oancea, care a preluat cazul meu de preeclamsie si a facut posibila venirea pe lume a lui Mihai, în momentul cel mai propice, atat pentru el cât și pentru mine. Multumesc personalului de pe patologic, celui de pe lauze, moaselor, dar nu in ultimul rand, celui de pe neonatologie. Doamnei doctor Ligia Blaga, un OM cu suflet mare, dedicat profesiei pe care o face cu atata dragoste, d-nei doctor Bogdana Todea, care mi-a intrat la suflet cu blandetea ei, si doamnelor doctor si asistente de pe secție, pe care le am si le voi avea intiparite in minte multa vreme de acum încolo, vă multumesc, căci datorita vouă la externare, bebe Diță, este bine, cu minime probleme pe urmatorii ani, corectabile toate, speram. V-as fi luat cu noi acasa, stiti asta, dar sunt convinsa ca ne vom descurca.  Am avut „profesori” buni! Voi faceti o treaba super acolo, iar eu nu pot decat sa va doresc ca pe viitor sa puteti sa va desfasurati activitatea in conditii mai bune, într-un spatiu mai mare, cu un personal mai numeros, sa poata si alte mamici sa plece cu lacrimi de fericire si multumire in ochi, acasă.
        In ultimul rand, dar cel mai important, mulțumesc lui Dumnezeu, caci, prin bunăvoința Lui, suntem astazi aici, iar eu pot scrie aceste randuri.
       Deci, DA, sunt un caz fericit!

Lasă un răspuns la Georgiana Călinescu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.