Atenție la ATENȚIE! Concentrarea și deficitul de atenție în cazul gemenilor

Mimozele vor începe școala din toamnă, iar eu deja am emoții cu caru’. Pentru că, așa cum le percep eu acum, în timp ce Antonia va fi o tocilară convinsă, Adnana va cam trage chiulu’… De ce una este atentă la detalii în timp ce cealaltă pare că are probleme legate de concentrare? Sunt gemenii un caz aparte? Lucrurile sunt diferite în cazul lor față de frații de vârste diferite? După o discuție de mai bine de o oră cu psihologul Camelia Chețu, iată ce am aflat…

Cred cu tărie că este mai complicat sau mai dificil să fii mamă de gemeni decât să fii mamă a doi copii cu vârste diferite. De ce? Având copii de aceeași vârstă, nevoile lor sunt aproape la fel, în același timp. În cazul fraților cu vârste diferite, poți să stabilești niște reguli, limite pe care copilul cel mare să le urmeze mai mult sau mai puțin, iar mama să se concentreze în acel timp pe cel mic. Pe când la gemeni, lucrurile se întâmplă acum, în acest moment, cu amândoi. Ori la câteva secunde diferență. Iar una dintre cele mai dificile provocări pentru mine, ca mamă de gemene, este atenția lor.

În timp ce Antonia pare să se concentreze mult mai bine pe ce are de făcut când desenăm, lipim sau avem alte activități de genul, Adnana se plictisește repede, renunță imediat. Recunosc, au mai existat situații în care reciproca era valabilă. Însă sunt foarte rare! Felul în care gemenii sunt atenți la ce se întâmplă în jurul lor diferă de cazul unor frați de vârste diferite? Iată ce răspuns am primit de la Camelia Chețu, expert în consiliere psihologică și psihoterapia copilului: “Fie ca sunt gemeni, fie că sunt doi copii de vârste diferite, atenția lor este oricum diferită. De ce? Pentru că atenția este strâns legată de motivație. Adică de ceea ce îi interesează, de ceea ce îi pasionează. Care sunt interesele lor… Și atunci, dacă unul dintre copii este pasionat de lego, de exemplu, iar celălalt de colorat, iar eu fac o activitate de colorat, atunci cel care își va manifesta atenția mai bine și se va concentra mai eficient va fi cel căruia, evident, îi place să deseneze. Pentru că este legat de motivație.În timp ce al doilea copil, nefiind motivat, interesat, preocupat de culori, de a păstra conturul, de a da formă prin culoare și desen, el își va îndeplini sarcina pe repede-înainte, haotic. Și am putea spune despre acel copil că are probleme cu atenția, nu și-o focusează bine. În realitate însă, nu este vorba de atenție ci de motivație, de interese. În această situție, nu înseamnă că cel care nu este <atent> nu înregistrează sau nu aprofundează sarcina pe care o are de făcut”.

Ce este ATENȚIA?

Definiția din DEX: aténție sf [At: CONTEMPORANUL VI, II, 198 / V: -iune / Pl: ~ii / E: fr attention] 1 Activitate psihică complexă (conștientă sau inconștientă) de orientare și concentrare în mod clar și precis asupra unui obiect sau a unei activități, selecționate din mediul ambiant .

Ce spune Camelia?

“Atenția este un cuvânt abstract. Nu este un obiect, nu are o formă concretă. Ca să-i ajut pe copii fac tot felul de experiențe. De exemplu, le leg o eșarfă la ochi și le dau un pahar plin ochi cu apă pe care trebui să-l plimbe de la unul la celălalt. Și, atunci, ei au nevoie să identifice indicatorii care le sugerează faptul că celălalt se apropie cu paharul cu apă, iar ei trebuie să facă în așa fel încât să nu verse pa pe ei. Fiind legați la ochi nu pot apela la văz, iar atunci sunt nevoiți să apelez la alte simțuri. Să asculte, să simtă apropierea celuilat și să-și folosească simțul tactil pentru a ține bine paharul cu apă în mână.Fie mai fac jocuri în care scriu bilețele și le personalizez cu numele lor în care părintele le scrie tot felul de sarcini. De exemplu, merg spre parc și, deodată, ajung la o trecere de pietoni. Iar copiii o iau înainte. În acel moment, mama strigă: <Hei,copii, atenție!>. Ce vrea să spună mama, de fapt? Vrea să spună <Hei, copii! Uitați-vă în jur, vedeți dacă vine vreo mașină!” sau “Hei, copii! Opriți-vă!” sau “Hei, copii! Unde ați fugit atât de repede?!”.

Doar că cei mai mulți părinți, într-o astfel de situație, strigă “Hei, fiți atenți!”.  Recunosc, asta fac și eu! Însă Camelia m-a sfătuit că concentrez mesajul “Atenție!” pe simțuri: “Privește în jur! Vezi dacă trece vreo mașină”. Atenția înseamnă activarea simțurilor. În cazul copiilor acest lucru se obține prin joc. De exemplu, un alt joc pentru atenție se folosește de simțul gustativ. “Prepară un smoothie din mai multe ingrediente, fără ca cel mic să le vadă. Dă-I să guste și pune-l să ghicească ce ai folosit. Așa îi stimulezi atenția folosindu-te de simțul gustativ.  Ca să-i explici copilului un lucru, orice lucru, cel mai ușor este să o faci folosindu-te de experiențe. Părintele trebuie să se concentreze în formularea mesajelor. Nu este suficient să spui <Fii atent(ă)!>”, mi-a explicat Camelia.

Atenția Mimozelor explicată cu ajutorul… frunzelor

Eu cred că Antonia va o tocilară convinsă: reține tot, repetă tot, este foarte atentă, cuminte. În general! Mai sunt și excepții, evident! Adnana, în schimb, pare extrem de zăpăcită, aiurită, neatentă. Îi rept de 7 ori același lucru și nu-l înțelege, cel puțin asta percep eu. Deși, într-un alt context, după un anumit timp, îmi demonstrează că a fost foarte atentă la ce i-am spus, dar nu este în stare să repete sau să execute varianta corectă. “Copiii care se manifestă în felul acesta, în realitate, au nevoie, pentru început, până se exersează circuitele memoriei de lucru, de relația unu la unu. O relație cât mai personalizată, cât mai individualizată. Nu la nivel de clasă, de grup. Astfel de situații se regăsesc cu precădere în rândul copiilor care provin din sarcini multiple. Pentru că una dintre cele mai acute nevoi ale copilului care se naște din sarcină multiplă este NEVOIA DE DIFERENȚIERE! Nevoia de individualizare. Asta înseamnă că, încă de când se naște, într-un cadru ideal, sănătos, cu resurse – mai multe persoane care să te ajute la creșterea gemenilor, lucrurile ar sta în felul următor: fiecare dintre cei doi copii are nevoie relația cu fiecare dintre părinți și cu ei la <pachet>, împreună. Plus de relația cu fratele / sora și de relația cu întreaga familie.Au nevoie de relația cu mama, de relația cu tata, de relația cu mama și tata. De relația doar dintre ei doi. În cazul fetelor, surorile cu mama, surorile cu tata, surorile cu mama și cu tata. Sunt combinații multiple”.Știți cum mi-a explicat  Camelia aceste lucruri? Folosindu-se de frunze!

Ce putem face să le îmbunătățim atenția când copiii urmează să intre la școală?

Pentru că atenția este un proces bazat pe simțuri, încă din primul an de viață, funcționează un tip de atenție: atenția comună, atenția împărtășită. Iată și explicația psihologului: “Ai observat cum începând chiar cu 4-6 luni de viață ale bebelușului tău, când te apropii de el și îi vorbești despre un ceva – o frunză, un cățel, o floare, o jucărie – orice, ori despre tatăl sau unul din bunicii lui de față – <Uite cum se mișcă frunza! Uite, vine tatăl tău!> – își îndreaptă privirea fix spre obiectul sau persoana respectivă? Ei, bine, această abilitate este atenție! expresia uneia dintre cele mai importante forme de atenție – atenția comună (<joint attention>). Bebelușul tău urmărește în realitate, direcția privirii tale, își sincronizează și coordonează privirea cu a ta. Din primul an de viață.Asta se întâmplă și la școală! <Uitați-vă copii la hartă!>, <Priviți spre tablă, la cifra 3!>, <Ascultați-mă, am ceva de transmis!>. Acestea sunt mesajele pe care, de cele mai multe ori, copiii le primesc sub forma <Atenție, copii!>. Tocmai de aceea ar trebui să-i ajutăm pe copii să se concentreze asupra simțurilor prin jocuri, nu doar folosind imperativul <Fii atent!>. Când mergem cu mașina sau ne plimbăm să îi determinăm să fie atenți la ce se întâmplă în jurul lor. <Ai văzut copacii aceia?>, <Ai auzit motorul?>, <Pune mână și simte frunzele>… Atenția este îndreptată spre stimulii respectivi. Pentru că atenția stă la baza învățării și a relaționării cu ceilalți. Ușor, ușor copiii încep să dezvolte cealaltă formă de atenție, care e superioară și specific umană: atenția inițiată. Apare pe la 9 – 10 luni, când tatăl intră în camera, mama nu-l vede, dar copilul îl arată cu degetul. Forma asta de interacțiune, care se realizează tot prin simțuri, întreține foarte mult dezvoltarea atenției”.

Scurtcircuitarea. Deficitul de atenție

Apare când ți-e lumea mai dragă… În cele mai multe cazuri. De exemplu, Mimozele decupează ceva și lipesc cu mare drag până când, Adnana se ridică brusc, decide că nu mai vrea să lucreze și pleacă.“Când ți-e lumea mai dragă ție, ca părinte! Dar nu și copilului”, a punctat Camelia. „Atenția se scurtcircuitează atunci când lumea nu-i mai este dragă copilului. Se plictisește. Intră în monotonie. Nu mai este motivat. Nu i se mai pare interesant.  Apare tolerarea frustrării. Poate nu îi iese din prima și atunci trebuie să se controleze. Ca să păstrezi atenția concentrată și să nu ajungi la scurtcircuitare trebuie să înveți să tolerezi frustrarea. Ceea ce, pentru un copil, este foatre greu. Se dezvoltă treptat.  Trebuie să reziste tendinței naturale de a renunța. Cele mai firești și existențiale metode de a-i învăța pe copii să-și tolereze frustrarea sunt amânările. Ca și cum ai spune <Renunț mai târziu! Stau cu frustrarea>. Dacă vezi că le este greu să ducă la capăt o activitate poți apela la o pauză.

Emoția influențează atenția! Sau de ce trebuie să știi să joci biliard

Copiii care au structuri anxioase și sunt temători vor avea probleme în a-și concentra atenția pe sarcini. Pentru că ceea ce le atrage și le păstrează atenția, de fapt, este emoția. Iar Camelia mi-a recomandat să-mi imaginez un joc de biliard. “Strategiile de optimizare a atenție pot funcționa ca un joc de biliard. Atenția este bila neagră, pe care trebuie să o introduci în buzunar la final. Și ai câștigat meciul. Dar ca să ajungem la acel moment, trebuie să băgăm în buzunare celelalte bile colorate. Excepție face bila albă! Celelalte bile sunt: emoția, reglarea, autoreglarea, motivația. Înainte de atenție, trebuie să ne concentrăm pe aceste bile. De multe ori, pentru a îmbunătăți atenția este mai degrabă nevoie să lucrezi pe emoție, reglare, motivație, noutate. La modul ideal, zilnic, trebuie să lucrezi cu fiecare <bilă> în parte! S-a demonstrat că, dacă nu există o traumă fiziologică – naștere prematură, deficiențe neurologice din cauza unui accident -, deficitul de atenție este generat de lipsa de atenție a figurilor de atașament în relație cu copilul”.

În loc de concluzii: 3 sfaturi pentru părinții de gemeni în ce privește atenția

Am rugat-o pe Camelia să-mi sintetizeze 3 sfaturi pe care ea le are pentru părinții de gemeni în ce privește ATENȚIA:

1. Relația individualizată cu fiecare dintre copii. Nu-i luăm “la pachet” și nu mergem pe convingerea “nu facem diferențe între copii”.

2. Atenție la atenție! Jocuri concentrate pe simțuri: “Ai văzut? ”; “Ai simțit?”; “Ai auzit?”.

3. Atenție la articularea mesajelor cu privire la atenție! Nu folosim din prima “Atenție!”. Când trecem strada le spunem copiilor “Uită-te în stânga și în dreapta când ajungi la trecerea de pietoni. Nu traversezi până când nu te asiguri că nu vine nicio mașină!”. Explicitarea cuvântului “Atenție”.

Iar dacă vreți să aflați mai multe despre cum vă puteți ajuta copiii puteți participa sâmbătă – 13 Mai 2018 la conferința: “Atenția copiilor – De la scurtcircuitare la concentrare. Cum poți susține dezvoltarea atenției copilului tău (indiferent de vârsta lui)” by MotherHood Center & dr. psih. Camelia Chețu pentru a descoperi direct de la sursă, din practica lucrului cu copii și adulți cu dificultate de atenție, dar și din perspectiva celor mai moderne și revoluționare studii și experimente internaționale.  Formatul evenimentului va fi unul complex (cu informații, experiențe, vigniete clinice video), interactiv, experiențial (aducând numeroase experiențe de Atenție pe care le vom trăi împreună), generator de convingeri interioare și personale puternice cu privire la rolul relației părinte-copil în dezvoltarea și concentrarea atenției copiilor.

Găsești AICI mai multe informații!

Foto: Iuliana Popescu

Mulțumim Miramagica – Orășelul copiilor pentru locație!

Copiii tăi cum stau la capitolul “Atenție”? Povestește-mi experiența ta pe această pagină, la comentarii! Sau te aștept pe pagina de Facebook cu un Like și un Comentariu!

Post Author: Cătălina Matei

De vreo 16 ani încoace, scriu cu acte în regulă în media românească. Am debutat în print, unde am și prestat mai bine de 9 ani, însă hârtia nu mai are trecere mare în România, așa că am trecut în online, unde totul se mișcă pe repede înainte. Între timp, m-am antrenat în "parenting", atât în viața reală, căci sunt mamică de gemene, cât și în "www", mai precis pe www.kidmagia.ro și pe www.2mimoze.ro. Despre ce îmi place să scriu? În primul rând despre oameni. Să le aflu poveștile direct de la ei, prin viu grai, nu prin email...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.