V-am spus că Mimozele mele au început școala, nu?! Clasa pregătitoare… ce atâta filosofie, ar spune unii? “Lasă că o să vezi tu ce greu va fi mai încolo! Nu te mai plânge acum!”… este replica pe care o aud tot mai des în utlima vreme. O replică adevărată, dar care nu mă “consolează” cu nimic!
Ce-i drept, Mimozele mele abia au început școala, însă acomodarea nu este deloc una prea ușoară pentru ele. Și nici pentru mine. E greu să le trezesc dimineața fără urlete și proteste din partea lor, e greu să tot găsesc răspunsuri la întrebările “De ce trebuie să mergem și azi la școală? De ce nu putem să stăm acasă?”… e greu să le motivez! În plus, chiar dacă sunt gemene, nu pot folosi aceeași abordare în a le motiva. Sunt diferite! Prin urmare, au nevoi diferite!
Iar cea mai facilă metodă de a convinge un copil e recompensa, nu?! “Tu, copilule, fă acest lucru pe care eu, adultul, doresc să-l faci și primești un cadou”… Cam așa s-ar “traduce” această operațiune, nu?! Iar recompensa poate fi orice: de la o îmbrățișare până la minute în plus la tabletă ori vreo jucărie pe care juniorul și-o dorește cu ardoare.
Însă metoda asta nu folosește de prea multe ori, nu?!
De ce?
“În spatele oricărei reacții, oricărui comportament, stă motivația. De la cele mai simple la cele complexe. De la un scărpinat pe frunte până la alegerea profesiei. Este întotdeauna vorba de o nevoie/ un motiv sau mai multe. Unele sunt conștiente, clare, le putem pune în cuvinte, în timp ce altele sunt neclare, extrem de dificil de identificat. (M-am tot gândit și răz-gândit în toate felurile. Chiar nu știu de ce am făcut asta! Am făcut-o și gata! Sună cunoscut?!)”, este explicația pe care am aflat-o de la Camelia Chețu, expert în consiliere psihologică și psihoterapia copilului.
► Citește și Copilul este atent la ce e important pentru el. Nu la ce vor părinții!
Prin urmare, în sptale motivație stă o nevoie, iar un părinte trebuie să știe ce anume îl motivează pe copilul său.
Ce se întîmplă în cazul Mimozelor? Adnana și Antonia sunt două firi total diferite, impulsionate de lucruri diferite. Și cum motivația este în strânsă legătură cu atenția, pentru a avea rezultate bune la școală și pentru ca eu să nu mai fiu atât de stresată de acest subiect, trebuie să aflu exact ce le motivează. Tot de la Camelia Chețu am aflat că există 8 tipuri prin care un copil poate fi motivat:
1. Motivat de oameni
2. Motivat de autonomie
3. Motivat de agresiune
4. Motivat de status
5. Motivat de curiozitate
6. Motivat de putere
7. Motivat de recunoaștere
8. Motivat de afiliere
În primii ani de viață, pentru fiecare copil în parte se construiește în interior un profil motivațional. Unic. În funcție de cei 8 factori motivatori enumerați mai sus se elaborează acest profil.
Așa că abia aștept să particip la evenimentul “Motivația copilului – De la inerție și evitare la acțiune”, susținut pe 20 octombrie de dr. psih. Camelia Chețu via Motherhood Center Bucharest. , Un eveniment recomandat viitorilor părinți, părinților (indiferent de vârsta copiilor), specialiștilor care lucrează cu copii – psihologi, asistenți sociali, cadre didactice, medici, kinetoterapeuți.
Dacă vrei să participi și tu află AICI mai multe detalii!
