Cum am supraviețuit primului an de școală! Doamne, ce bine că a venit vacanța!

Oficial, azi s-a încheiat primul an de școală pentru cele două Mimoze care au absolvit Clasa Pregătitoare după aproape 10 luni în care am așteptat fiecare vacanță intersemestrială, de Crăciun, de Paști, dar și toate zilele libere cu “punte” între ele ca pe… pâinea caldă. Pentru că primul an de școală s-a dovedit a fi o provocare serioasă pentru fetele mele. Dar mai ales pentru mine!

Da, știu… Mulți vor spune “Da’ ce te plângi atât?!”. Stai să vezi cum vor fi următorii ani, cu teme, cu tot felul de concursuri, câți bani vei avea de dat în dreapta și în stânga, câte certuri vei avea cu ele când va veni vorba de cursuri, meditații, prieteni… Copii mici – probleme mici. Copii mari… probleme mari! Parcă așa era vorba aia nu?!

Sincer? Nici nu pot să mă gândesc ce va fi în anii următori. Abia am “supraviețuit” clasei pregătitoare… Cine a mai inventat-o și p-asta! Deși am înțeles că se dorește a se renunța la această idee, deloc rea, în principiu, dar extrem de prost aplicată în învățământul de stat din România, în cele mai multe școli. Pentru că învățătorii nu au suficientă pregătire pentru a face față… grădiniței!

Pentru Mimozele mele, în special pentru una dintre ele, trecerea de la grădiniță la școală s-a desfășurat extrem de anevoios… Adaptarea la un nou mediu, o nouă doamnă, colegi noi… s-a lăsat cu multe crize de furie, de răzvrătire, de răspunsuri “obraznice”, de dimineți cu plânsete și întrebări de genul “Dar de ce trebuie să merg la școală?”… Presupun că mulți dintre voi știți despre ce e vorba…

►Citește și Gemeni, la școală. În aceeași bancă sau în clase diferite?

Cât despre mine… au fost 10 luni grele! Da, știu, iar vor zice mulți că mă plâng… “Lucrezi de acasă, ești freelancer, îți faci programul cum vrei tu… Care este problema?!”. Mi-am dorit fetele mai mult ca orice pe lumea asta, iar apariția lor a fost o luptă continuă pentru mine. Prin urmare, îmi doresc să le fie cât mai bine, iar eu să fac tot ce îmi stă în putere ca să mă asigur de asta. Cu siguranță, nu le pot oferi eu fericirea pe tavă. Se vor lovi de greutăți, de cumpene, de supărări, de speranțe spulberate… toate fac parte din procesul lor de creștere și maturizare și da, știu, că nu le pot feri non-stop de pericol. Dar, cât pot eu să fac… voi face!

De aceea, am și ales să fiu freelancer și să mă ocup de ele. Așa că, în ultimele 10 luni, cu excepția zilelor de vacanță sau a celor în care mi-a fost extrem de rău, programul meu a depins întru totul de al lor. Trezit cu noaptea-n cap, pe la vreo 5,45, pentru a avea suficient timp ca să-mi beau cafeaua – fără ea nu funcționez! – să le pregătesc pachetul de școală, dar și cel de mașină pentru că locuim în afara Bucureștiului, iar școala este în oraș, prin urmare nu avem timp să luăm micul-dejun acasă. Iar apoi… echipamentul de înot, căci fetele merg la o grupă de performanță, de trei ori pe săptămână și ghiozdanele separate cu cărțile și caietele de limba engleză, cursuri la care participă de două ori pe săptămână. Bineînțeles că vor exista voci care mă vor apostrofa! “De ce nu faci de seara?!”. Nu știu la alții cum e cu ordinea și disciplina, dar mie nu-mi iese neam!

Adnana și Antonia au absolvit cu brio Clasa Pregătitoare!

Fiind clasa pregătitoare, programul lor a fost în primul an de școală de 3 ore și jumătate. Intrau la 8.00 (însă doamna învățătoare ne-a rugat să aducem copiii de la 7.50) și ieșeau la 11.30. Vinerea, chiar la 10.50.

Prin urmare, am avut la dispoziție cam 3 ore ca să… lucrez! Cu laptopul și căștile din dotare, “biroul” meu a însemnat o masă din zona cu wi fi a mall-ului din apropierea școlii unde învață Adnana și Antonia. Deja mă cunosc cu personalul de la pază și de la casele de marcat din hipermarket-ul de la subsol… La ora 8.00 dimineața, doar acolo găseam cafea caldă!

Ce se întâmpla după 11.30? Lunea, miercurea și vinerea fetele fac înot la o grupă de performanță, iar antrenamentele începeau la 12.30. Pe perioada verii, vor fi de la 13.30. Ca să le pregătesc pentru ora de înot, aveam nevoie de cel puțin 20 de minute pentru a le ajuta cu costumele de baie și prinsul părului pentru a pune cât mai ușor și bine casca… O corvoadă, pentru că una dintre Mimoze este extrem de sensibilă: nici nu-i atingi un fir de păr că și țipă! Am schimbat 4 căști până acum, am și tuns-o… degeaba! “Scandalul” e la ordinea zilei! Și nu, nu o oblig să facă înot! Ea își dorește!

Nici nu apuc bine să mă dezmeticesc în ora în care ele sunt în bazin, iar eu fac saună la propriu pe holul de așteptare, căci este o căldură și o umezeală acolo… mai ies din când în când pentru o gură de aer proaspăt și câteva linii de semnal la telefon, însă trebuie să mă întorc să le urmăresc prin geam și să le fac cu mâna… Este extrem de important, mai ales pentru “sensibila” de care v-am povestit mai sus, să mă vadă acolo, să știe că o urmăresc!

Nu vă mai povestesc de cât timp ne ia să ne uscăm după ce ies din bazin… Cam vreo 45 de minute?! Iar lunea și miercurea, după înot, urmau orele de engleză, așa că ajungeam acasă pe la vreo 4 după-amiaza… asta dacă nu trebuia să ne oprim și pe la cumpărături, pe care nu le puteam face în intervalul în care ele erau la școală, căci alimentele sunt perisabile!

Cu toate acestea, dacă trag linie, merită din plin tot ce presupune traiul la casă, în afara Bucureștiului!

Revenind la școală, la clasa pregătitoare mai precis, dincolo de adaptarea anevoioasă, am avut norocul, dacă se poate spune așa, că învățătoarea Mimozelor nu a dat teme pentru acasă. Fetele au avut doar fișe de lucru pe care le-au terminat acasă, pentru că nu au avut suficient timp la școală. Și au mai lucrat după Gazeta Matematica, suplimentar. Însă, pentru mine, a fost cumplit!

Știți cum este să le supraveghezi pe amândouă în același timp?! Să le explici exercițiile / cerințele și să le urmărești pe amândouă deodată?! Pentru că una este extrem de atentă și își dorește să rezolve cât mai repede, iar cealaltă… în secunda 2 te întreabă ce ai zis! Și pentru că în timp ce “tocilara” bifează răspunsul corect, cealaltă trage cu ochiul la sor’sa și copiază răspunsul…  

Una este dreptace, cealaltă… stângace. Una deja citește bine, cealaltă inversează literele și încă îl mai confundă pe B cu P… dar are o viziune în spațiu remarcabilă pentru vârsta ei – deja știe să deseneze o sferă, un cuboid și un paralilipiped!

Am încercat să fac exerciții diferite, ca să nu mai copieze… Ce să vezi?! În ciuda “neatenției” de care dă dovadă pe moment, Mimoza mea stângace memorează ce a răspuns sor’sa mai devreme și îmi servește același răspuns!

Și sunt doar câteva dintre peripețiile din ultimele 10 luni…

Doamne, ce bine că a venit vacanța! Cred că nu am mai așteptat cu atâta nerăbdare vara de când eram eu la școală! Și, Doamne, ce bine va fi să mă trezesc după ora 6… Chiar dacă organismul meu e setat pe “cu noaptea-n cap”!

Ce voi face din toamnă? Încă nu știu, căci varianta unui after school este extrem de costisitoare. Dar cred că merit și eu o medalie și o diplomă de “supraviețuitoare”. Și da, vorbesc despre… clasa pregătitoare!

Urmează clasa I!

La voi cum a decurs adaptarea gemenilor la clasa pregătitoare? Vă aștept poveștile pe această pagină, la comentarii! Sau pe pagina de Facebook cu un Like și un Comentariu!

Autor: Cătălina Matei

De vreo 15 ani încoace, scriu cu acte în regulă în media românească. Am debutat în print, unde am și prestat mai bine de 9 ani, însă hârtia nu mai are trecere mare în România, așa că am trecut în online, unde totul se mișcă pe repede înainte. Între timp, m-am antrenat în "parenting", atât în viața reală, căci sunt mamică de gemene, cât și în "www", mai precis pe www.kidmagia.ro și pe www.2mimoze.ro. Despre ce îmi place să scriu? În primul rând despre oameni. Să le aflu poveștile direct de la ei, prin viu grai, nu prin email...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.