Să devii mămică de gemeni este mai mult decât copleșitor! De la prima ecografie și până la momentul în care îți ții copiii în brațe trec multe luni de fericire, nerăbdare, neliniști, poate și dureri… Ce urmează? Cum sunt primele 12 luni din viața unei mămici de gemeni? Ca un traseu de montagne russe! Agonie și extaz de la o secundă la alta!
Draga mea viitoare sau proaspătă mămică de gemeni,
Pentru că eu am avut o sarcină gemelară mai dificilă, cu multe probleme, am evitat să mă informez pe larg despre ce înseamnă să ai doi copii în același moment. De frică! Și nici nu am avut în cercul meu de prieteni și cunoscuți pe cineva care să fi trecut printr-o astfel de ipostază și care să-mi împărtășească din experiența ei! Recunosc, în timpul sarcinii mele nici nu știu dacă aș fi stat prea mult de vorbă cu o mămică de gemeni. Pentru că suntem diferite! Fiecare organism are propriul ritm, prin urmare ce i se întâmplă unei femei însărcinate cu gemeni nu este neapărat valabil și pentru o altă viitoare mămică.
Acum însă, după 6 ani și 2 luni de “mămiceală” de gemeni, percep lucrurile altfel. Nu, nu sunt o mamă perfectă. Și nici nu dețin rețeta ideală pentru a crește gemeni. Însă îți pot face câteva recomandări: lucruri prin care eu am trecut și pe care, într-o formă sau alta, mai mult sau mai puțin, le poți experimenta și tu. Așa că, dacă vrei să știi cum sunt primele 12 luni din viața unei mămici de gemeni, te invit să citești următoarele rânduri!
Panica va fi cea mai bună prietenă a ta!
Din momentul în care se declanșează nașterea vei intra într-o panică, aparent, fără de sfârșit… Cum vor fi? Vor fi sănătoși / sănătoase? Vor respira? Vor avea toate degetele, chiar dacă la ecografiile morfologice totul era în regulă? Dar nu au plâns prea tare! Iar dacă este cazul unei nașteri premature, frica ta va atinge cote maxime! Mimozele mele s-au grăbit să vină pe lume mai repede decât ar fi fost termenul normal… la 31 de săptămâni și 6 zile. Deși am fost luată cu ambulanța de acasă, iar hemoragia mea părea că nu se mai sfârșește, nu m-am gândit decât la fete. La mine… nicio clipă! Așa vei păți și tu, probabil! Toată energia ta se va îndrepta către puiuții tăi! Odată ce-i vei vedea o să te cuprindă fericirea! Vei simți cum te inundă valuri de căldură și cum îți explodează inima de bucurie! Da, da… tu ești cea care a purtat în pântece atâtea luni cele două ființe! Tu ești cea care s-a luptat ca minunile tale să vadă lumina zilei! Fii mândră de tine! Însă nu vei scăpa de panică! Vei simți cum îți fuge pământul de sub picioare în momentul în care îți vei vedea pruncii, mai ales dacă sunt prematuri. Capetele acelea mai mici decât pumnul tău, degețelele firave și pielea străvezie, prin care se zăresc toate venele, piciorușele subțiri pe care poți să le cuprinzi cu două degete… Vor crește! Știu că acum ți se pare imposibil, dar vor crește! Până atunci, tot vei intra în panică… la prima regurgitare, la primul episod de apnee în somn, la primele 10 grame înregistrate cu minus, la primul sughiț, la primele crampe, la primul vaccin… Însă tot panica va fi cea care te va menține în alertă tot timpul!
► Citește și Îngrijirea prematurilor: Despre gavaj și creșterea în greutate
Prima lună… de faliment!
Când ai aflat că vei avea gemeni, cu siguranță, te-ai gândit cum vă veți descurca cu banii. Însă, cu siguranță, nu ai făcut niște calcule exacte. Nici nu prea ai cum… Abia după ce îți depui dosarul ca să primești indemnizația pentru creșterea prichindeilor te lovesc… cifrele! Cum ai să supraviețuiești cu o singură indemnizație și două alocații când tu trebuie să cumperi de două ori și scutece și haine și jucării și medicamente?! E adevărat, datorită unei alte mămici de tripleți care s-a luptat cu statul și a câștigat – Ionela Danciu, indemnizația a fost suplimentată în cazul mămicilor de gemeni. Eu, de exemplu, am primit 600 de lei în plus. Însă cheltuielile din primul an de viață al prichindeilor sunt uriașe. Iar până când poți intra în posesia indemnizației pot trece și luni bune! Înarmează-te cu răbdare și… economii!
Nu te grăbi să cumperi totul la dublu!
Și dacă tot am vorbit despre economie… nu te grăbi să cumperi totul la dublu! Grijă mare la stocul de scutece, mai ales în primele 2 luni când, practic, greutatea și mărimea unui copil născut la termen au un ritm alert de creștere. Prin urmare, nu cumpăra cât pentru o lună! E mai bine să mergi săptămânal la cumpărături.
Și, dacă tot vorbim despre cumpărături “la dublu”, ar fi bine să reziști tentației de a achiziționa prea multe lucruri. Bebelușilor nu le trebuie neapărat două cădițe, de exemplu. Ori două leagăne electrice. Sau două termometre. Nici măcar două lămpi de veghe, dacă optezi pentru așa ceva. Gândește-te nu doar la bani, ci și la spațiul pe care îl vei economisi!
Cât despre hăinuțe… se aplică “regula scutecelor”, de mai sus. Cresc atât de mult în primele luni încât o să constați că prichindeii tăi au îmbrăcat anumite costumașe doar o singură dată. Sau nici măcar nu au apucat să le poarte, căci le sunt deja mici! Știu că tentația de a cumpăra lucrușoare este imensă, mai ales că există atât de multe modele și culori, încât cu greu te poți abține… Dar, de dragul bugetului familiei ar fi bine să o faci! Și, poate, ți-ar prinde bine să accepți și hăinuțe purtate de alți copii, din familie ori ai apropiaților.
O să uiți multe… Nu te consuma prea tare!
Sunt multe femei care, din cauza hormonilor, reacționează ca niște bolnavi de Alzheimer după naștere. Uită de la mână pân’ la gură cum se zice în popor… Și, dacă în primele săptămâni, hormonii sunt cei care o provoacă, după… intervine oboseala! Fizică și psihică, deopotrivă! Mai ales dacă nu alăptezi natural și trebuie ca din 2 în 2 ore să pregătești masa bebelușilor. De ce un interval atât de scurt între mese? Cel puțin, în cazul meu, așa a fost… pentru că trebuia să mă mulg, operațiune ce se desfășura cu mare dificultate, pentru că trebuia să iau biberoanele sterilizate, iar după ce Mimozele mele mâncau, trebuia să spăl recipientele și să le pun, din nou, la sterilizat! Și pentru că erau născute prematur nici nu mă gândeam să folosesc mai multe biberoane, pe care să le sterilizez doar o dată și să-mi ajungă pentru mai multe mese. Nu. Totul trebuia dezinfectat la sânge! Iar după ce fetele au mai crescut și am trecut la alimentarea cu lapte praf… Aici m-a “lovit” uitarea rău! Pe timpul nopții, mă simțeam atât de obosită încât pur și simplu nu mai știam câte lingurițe de formulă am pus într-un biberon și câte în altul… Deși era vorba de aceeași cantitate, laptele folosit pe la vreo 3-4 luni era diferit. Mai precis, Adnana avea 2 măsuri de lapte antireflux și 3 măsuri de lapte normal, iar Antonia… invers. De câte ori n-am aruncat laptele pentru că nu mai știam câte lingurițe am pus, în biberonul cui și ce fel de formulă!
► Citește și Ce să nu-i spui unei mămici de gemeni: 7 propoziții pe care ar fi bine să nu le rostești!
Nu uita de tine!
Cele mai multe femei parcă au întipărite în memoria lor genetică să uite complet de ele în momentul în care devin mame. E firesc să-și pună copiii pe primul loc. Însă nu e bine să se pună pe planul cinci, șase… la coadă! Așa că, în momentul în care mogâldețele tale își fac un program de somn și de masă, ieși din casă. Fără copii. Mergi la cumpărături, la piață, la coafor… chiar și o simplă plimbare prin parc e binevenită! Acordă-ți timp doar pentru tine. Pentru liniștea ta. Pentru fericirea ta… Da, știu! O să-mi spui, probabil, că tu ești fericită dacă puii tăi sunt bine! Ce trebuie să înțelegi este că a fi mamă fericită, mulțumită de tine ca femeie, ca om, este prima condiție pentru a crește un copil fericit. Și nu încerca să mimezi fericirea… copiii te simt imediat!
Acceptă ajutorul… cu măsură!
Dacă nu era mama care să mă ajute încă de la început… aș fi ajuns de mult la nebuni! Și nu e doar un fel de a spune… Însă sunt mămici care nu au parte de niciun fel de ajutor, mai ales când tăticii muncesc de dimineața până seara. Pentru mine, mămicile de gemeni care nu au parte de ajutor sunt niște eroine!
Cu siguranță, mulți vor veni cu sfaturi. Te vor și certa că nu faci lucrurile cum trebuie! Ignoră-i! Înconjoară-te de oamenii care îți dau o stare de bine și ascultă-ți instinctul! Însă fără a cădea în cealaltă extremă… să-ți crești copiii de parcă ar fi din porțelan. Îți dau o veste proastă: o să faci multe greșeli. Grijile nu se termină în momentul în care copiii cresc. Apar alte probleme și tot așa. De tine depinde foarte mult să-ți găsești un echilibru. Însă poți trece și peste asta! Poți trece peste aproape orice, iar când simți că nu mai ai vreo rezolvare… caută ajutor! Familie, prieteni, psiholog… nu te sfii să ceri ajutorul!
Nu-ți vei iubi copiii la fel! Și e normal!
“Eu nu fac diferențe între copii! Nu-l iubesc pe niciunul mai mult”. Știu. Ai auzit replica asta din generație în generație. Poate, ai ajuns și tu să crezi în ea. Însă iubirea nu poate fi măsurată. Este iubire și atât! Dar, în anumite momente, vei avea preferințe. Pe unul dintre ei îl vei prefera într-un anumit context: va fi mai înțelegător, mai răbdător, în timp ce celălalt nu va sta o clip locului și te va duce, de multe ori, la exasperare. Dar tot el îți va dovedi cât este de curajos, cât este de profund, și atunci îl vei prefera pe el. Nu te învinovăți dacă, uneori, vei simți că-l preferi mai mult pe unul dintre ei! E normal! Am aflat lucrul ăsta de la un psiholog deștept! Și nu ceda în momentul în care, pentru prima dată, unul dintre juniori îți va reproșa “Dar pe el / pe ea îl / o iubești mai tare!”. Ooooo… de câte ori nu mi-a reproșat Adnana că pe sora ei o iubesc mai mult decât pe ea! Dar ea nu știe cât de tare m-am învinovățit într-o noapte, în maternitate, când abia îmi fuseseră aduse în salon și am început să le schimb eu scutecele. Eram atât de slăbită și de obosită, încât cele 1750 de grame, cât cântăreau pe atunci, mi se păreau tone! Atunci, am schimbat-o doar pe Adnana, căci mi se părea mai întremată decât Antonia, care era atât de firavă… mi-era frică să n-o rup! În plus, Antonia nu avea reflexul suptului dezvoltat. Era un chin să-i bag biberonul cum trebuie în guriță. Cât timp am stat în maternitate, am hrănit-o mai mult pe Adnana. De surioara ei au avut grijă mama și asistentele. Asta nu înseamnă că o iubesc mai puțin!
Nu te speria!
Te simți un pic copleșită de ce ți-am povestit până acum? Sunt sigură că multe voci mă vor condamna. “Dacă vorbiți așa nu mai face nimeni copii. Le speriați pe femei!”… Mi s-a spus asta de multe ori. Nu îmi doresc să contribui la declinul demografic al României din cauza natalității scăzute. Au grijă guvernanții de treaba asta mai bine decât mine! Dar vreau să știi că ți se va întâmpla cel mai provocator lucru din viața ta: vei fi mămică de gemeni! Cu bune, cu rele… e o binecuvântare! Și poți trece peste orice obstacol! Sper ca experiența mea să-ți fie de folos!
Cu drag,
Cătălina – mama Mimozelor 😉
Tu ce alte sfaturi i-ai da unei viitoare mămici de gemeni? Povestește-mi experiența ta pe această pagină, la comentarii! Sau te aștept pe pagina de Facebook cu un Like și un Comentariu!
