Din 10 sarcini gemelare, doar una se naşte la termen, 3 sarcini gemelare se nasc prematur şi restul de 6 se soldează cu eşec (avort, moarte în utero). O statistică la care nu am vrut să mă gândesc prea mult. Știam că o sarcină cu gemeni nu este deloc una ușoară, mai ales că lungimea colului meu uterin se micșora de la o ecografie la alta. Când a ajuns la 2,8 centimetri am făcut cerclaj. De urgență. Abia intram în săptămâna 20.
Auzisem vag despre cerclaj. O rudă apropiată a fost nevoită să facă această intervenție la ambele sarcini. Nu știam decât că trebuie cusut colul și că e nevoie de mult repaus. Care este definiția corectă? Cerclajul cervical este o procedură chirurgicală în care cervixul (colul) este cusut.
Colul uterin este cea mai mică parte a uterului şi se extinde în vagin. Deși cel mai potrivit moment pentru o procedură de cerclaj cervical în sarcină este în luna a treia de sarcină (12-14 săptămâni), el se realizează și mai târziu, până în săptămânile 22-24.
În cazul meu, la două zile după Crăciun, am experimentat primele dureri abdominale despre care am aflat ulterior că erau niște contracții. Bineînțeles, am sunat de urgență medicul și, în urma controlului, mi-a spus că trebuie să fac cerclaj. A doua zi. Intervenția a avut loc la spitalul privat, unde profesează medicul căruia îi datorez apariția celor 2 Mimoze, cu anestezie totală. Nu am simțit nimic. Și totul a decurs ca la carte.
Însă, imediat a apărut și “ordinul” medicului: repaus la pat. Total. Fără plimbări, fără ieșiri la cumpărături, fără dușuri dese. La orizontală. Și abia trecuse Crăciunul. Până la sfârșitul lui aprilie, când ar fi trebuit să nasc… încă 4 luni!
Cum e să stai 7 zile din 7, lună de lună, în pat?! Singurele deplasări fiind cele la baie, la bucătărie după un pahar de apă și la cabinetul medicului… Groaznic! Recunosc că, duminica, când era ziua de cumpărături, îmi rugam soțul să mă ia cu el la supermarket. Eu mă opream la o cafenea, pe o canapea confortabilă, unde îl așteptam până termina cumpărăturile. Era singura mea distracție. În rest, toată ziua în pat, cu laptopul pe picioare. Însă nu puteam lucra la el mai multe de o oră-două. Seriale? Cărți? Nu aveam stare de așa ceva, deși mi se tot spunea “Profită de timpul pe care îl ai la dispoziție, căci după ce vei naște nu te vei mai odihni”. Însă astfel de îndemnuri nu sunt deloc pe placul unei gravide, cel puțin pe mine mă iritau fantastic! Mai ales că, pentru a duce sarcina mai departe, eram nevoită să fac anumite injecții. Doamne ce mai dureau! Plus Clexane, dar asta era o nimica toată…
Cum arăta patul? Un munte de perne, de toate mărimile, peste care trona “perna gravidei”, celebrul bastonaș! De mare ajutor, chiar dacă nu mai pot dormi acum fără să țin un pui de pernă în brațe!
Cât de mult m-a ajutat repausul la pat? Nu pot spune cu certitudine dacă mi-a salvat sarcina… Am petrecut 11 săptămâni și 6 zile la orizontală. Cu micile excepții amintite mai sus. După care, într-o după-amiază de martie, într-o duminică, în timp ce eram cu laptopul pe lângă mine – căci din cauza burticii nu mai puteam să-l țin pe picioare, m-am trezit într-o baltă de sânge. Fără nicio durere. Doar sânge.
La 31 de săptămâni și 6 zile de sarcină am născut prematur. Gemene.
Sunt tare curioasă prin ce peripeții ați trecut voi! Vă aștept poveștile pe această pagină, la comentarii! Sau pe pagina de Facebook cu un Like și un Comentariu!
